Nu am planificat din timp. Pur și simplu am simțit că este momentul să ajung la Ierusalim.
SUNT.
Cu lacrimi în ochi și multă liniște.
Nu o să stau să vă bat la cap cum și ce am făcut de revelion.
Nici nu voi detalia locul, cum am fost îmbrăcată sau ce am mâncat.
Probabil că te vei gândi ce norocoși suntem că ne avem unul pe celălalt.
Adevărul este că DA! Suntem noroși. Foarte norocoși.
Multă lume prin casa noastră. Multă, multă lume…
Când mă gândeam că voi sta frumos în pijamale, ei bine, în nici două ore casa a fost plină de invitați.
Purtăm mereu bucuria Crăciunului în suflet.Însă zilele acestea de sărbătoare au o semnificație aparte pentru mine.
M-am trezit la 05:00, 06:00 și într-un final cu greu la 07:00.
În puținul timp pe care îl petreceam în apartament făceam farse. Sunam la nimereală și începeam să fac povești cu necunoscuți.
Nu v-am povestim foarte mult despre faptul că sunt NOROCOASĂ. Am părinții lângă mine. Și asta contează enorm.
Deși bunicii sunt colacul de salvare în marea majoritate a cazurilor,well, la noi a fost fix invers.
*(dacă vrei varianta audio a textului, dă play)
Sunt în picioare cu papucii mei roz.
Mă ia o răceală urâtă. M-am trezit cu o durere în gât și cu frisoane. Ceasul nu a sunat.
Îmi aduc aminte cu drag cât așteptam revelionul atunci când eram mică. Ai mei se pregăteau an de an să petreacă acasă ca și cum mergeau la cel mai luxos restaurant de pe planetă.
