Prima ieșire în oraș după 9 luni de stat non stop cu copilul meu.

03:00 dimineața. Sună telefonul. Mi se pare că visez. Încerc să nu mă gândesc. Mi se pare.

Dar nu,  soneria telefonului se auzea. Clar se auzea.

Mă ridic din pat și văd pe ecran- MAMA!

Mi se înmoaie genunchii. Răspund și nu apuc să spun nimic.  Aud doar atât:

VINO, ACUM! 

Copilul era la mama. Era la mama mea pentru prima oară în cele 9 luni de când am născut-o.

Încercam să procesez dacă este real, dacă m-a sunat, chemat.Oare visam?

Într-o fracțiune de secundă  m-am încălțat și  am ieșit pe ușa așa cum eram. În pijama.

Pe drum mă rugam să nu văd ambulanța în fața blocului. 

Ajung. 

Cu sufletul la gură văd ambulanța la scara mamei mele și lumina aprinsă în apartamentul lor.

Urc treptele, trei câte trei, așa cum făceam când mă certa mama fiindcă întârziam acasă.

Durase o viață până am ajuns la copilul meu. Parcă nu mai ajungeam.

Intru pe ușa și o văd pe Sofia inconștienta. Medicii de la ambulanță lângă ea. Mi se face rău.  Îmi pun mâna la gură  să nu țip. Îl simt pe tata care m-a prins să nu cad pe jos.

Simțeam cā nu mai am aer și dintr-o dată mă apucă disperarea.

Copilul era inconștient, mama panicată, personalul medical nu știa ce se întâmplase.

Dintr-o dată am fost în ambulanță și auzeam sirenele asurzitoare. O mângâiam și o imploram să deschidă ochii. Copilul meu de numai 9 luni era inconștient.

Vinovăția mă sufoca. 

Ce mi-a trebuit să ies în oraș, de ce am lăsat-o, dacă era cu mine poate nu s-ar fi întâmplat?

Am ajuns la spitalul  Grigore Alexandrescu. 

M-au întrebat ce știu din cele petrecute. M-am simțit ca o mamă care și-a abandonat copilul.Să fiu întrebată și să nu știu ce  să răspund.Era pentru prima oară când nu știam nimic despre copilul meu.

Rapid mi-au luat-o din brațe și mi-au zis doar atât:

Suspectă de meningită!

Îi luam lichid din coloanal. Va fi pe viu. 

Nu se poate cu anestezie. Nu se mai trezește.

Rămâneți aici!

Și acolo am rămas. Înțepenită de durere și neputință în fața unei uși care ne separa. 

Când i-au făcut  puncția am auzit-o cum plângea. Cât de tare plângea. S-a reîntors la mine în brațe epuizată. Nu ne-am dezlipit una de cealaltă.

Afară era Dragoș. Eram la parter și ne vedeam prin geam. Plângeam cu Sofia în brațe, încercam să nu o rănesc fiindcă avea branulă perfuzabila și eram speriată.

Țineam telefonul cu umărul și vorbeam cu el.

Mai mult plângeam. Până ai rezultatul analizelor simți că mori. Nu mai POȚI.

Încercam să o găsesc pe doamna doctor, pe de altă parte îmi era teamă de ce aș fi putut auzi.

Nu eram pregătită. Nu puteam să duc un diagnostic așa grav.

În seara aceea nu am dormit. Deloc. Dimineața s-a deschis ușa și am auzit:

Copilul dumneavoastră nu are meningită. A avut convulsii. 

Rămâne să vedem dacă este epileptică sau a fost un caz izolat de convulsii febrile.

Boala meningococică invazivă (BMI) este cauzată de un agent patogen exclusiv uman denumit Neisseria meningitidis.

BMI este o urgență medicală care pune viața în pericol deoarece poate progresa foarte rapid și poate fi fatală în decurs de 24 de ore de la debut Este o boală care poate fi dificil de diagnosticat și este extrem de contagioasă, deşi are incidență redusă. Fără tratament, până la 50% dintre cazurile de BMI sunt letale.

BMI poate să apară în epidemii sau focare si este o cauză importantă de meningită bacteriană și septicemie în numeroase părți ale lumii.

 Cum se transmite și care sunt simptomele? 

Purtătorii de meningococ pot să transmită bacteria persoanelor cu care au contact apropiat prin intermediul picăturilor și secrețiilor respiratorii. 

Spre deosebire de alți agenți patogeni infecțioși, Neisseria meningitidis are potențialul de a fi transmisă de către adolescenți tuturor persoanelor cu care aceștia au contact apropiat, indiferent de vârstă.

În afară de tuse şi strănut, comportamentele obișnuite ale adolescenților și adulților tineri au ca rezultat un risc crescut al acestora pentru BMI: consumul în comun de alimente și băuturi și utilizarea în comun a veselei, utilizarea în comun de țigări și fumatul, contact social și fizic crescut, rezidența în spații închise (precum căminele studențești, barăcile militare și alte locuri instituționale).

Factorii de risc: rezidența în spații închise, consumul în comun al băuturilor, alimentelor, țigărilor, contactul intim.

Simptomele BMI :

• SUGARI: 

• In primele 4 ore – simptome nespecifice:  febră, iritabilitate, somnolență, alimentație insuficientă, obstrucție nazală, vărsături ;
• In 5-8 ore de la apariția simptomelor – diaree, colorație anormală a pielii, dureri la nivelul membrelor inferioare, tonus muscular flasc, erupție cutanată tranzitorie ;
• In 9-12 ore de la apariția simptomelor- mâini și picioare reci, dureri generalizate.
• După 13 ore –  Sensibilitate la lumină, bombare a fontanelei, redoarea cefei, convulsii, sete, pierderea cunoștinței.

• COPII CU VÂRSTĂ MAI MARE ȘI ADOLESCENȚI – simptomele apar mai târziu, întârziind îngrijirea medicală și crescând riscul de efecte pe termen lung ale BMI.
  • În primele 8 ore – Simptome asociate gripei: febră, dureri în gât, cefalee, dureri generalizate.
  • În 9-12 ore de la debutul simptomelor: Scăderea poftei de mâncare, greață, vărsături, dureri la nivelul membrelor inferioare, iritabilitate
  • În 13-16 ore de la debutul simptomelor: Somnolență, dificultăți de respirație, diaree, redoarea cefei, mâini și picioare reci
  • După 16 ore: Purpură, confuzie, delir, fotofobie, convulsii

 Incidența de vârf a BMI apare la sugari și copii, cu vârsta de 0-5 ani, cu al doilea vârf la adolescenți și adulții tineri.

• Sugarii și copiii cu vârsta sub 5 ani
• Sugarii și copiii mici au cea mai mare incidență a bolii meningococice. Sugarii sunt vulnerabili din cauza sistemului imun imatur (în care anticorpii protectori nu s-au dezvoltat încă) și a reducerii anticorpilor materni protectori după naștere.
• Adolescenții și adulții tineri (vârsta între 11-23 ani)

Până la 24% dintre adolescenți sunt purtători ai bacteriei care determină boala meningococică.

Adolescenții și adulții tineri prezintă risc crescut din cauza unor comportamente frecvente precum rezidența în spații închise, sărutul, fumatul și utilizarea în comun a veselei.

• Adulții

Cel mai mare risc îl prezintă cei cu sistem imun compromis (de exemplu asplenie) și/sau care trăiesc în zone epidemice sau hiperendemice.

Anumite profesii (de exemplu persoanalul care lucrează în laborator, militarii) pot cauza o expunere crescută la bacteria cauzatoare a bolii.

• Persoanele care călătoresc

Riscul variază în funcție de destinație și durata călătoriei, precum și de expunerea la mulțimi mari de oameni, precum pelerinajele.

 În pofida tratamentului medical adecvat, BMI poate cauza dizabilități grave, care durează tot restul vieții sau chiar decesul.  În medie, 10%–20% dintre pacienții care supraviețuiesc au sechele pe termen lung si 5%–10% dintre cazurile de BMI sunt letale.

Localizările tipice ale sechelelor BMI sunt comune la copiii de vârstă mică şi la adolescenţi: disfuncție neurologică, deteriorare a auzului, cicatrice cutanate / grefe, insuficiență cardiovasculară, deteriorare motorie, deteriorarea a funcției rénale, amputație de membre, anormalități de creștere.

  Informarea corectă este esențială în luarea oricărei decizii. Este foarte important ca atât părinții, cât și adolescenții să fie informați în privința tuturor bolilor prevenibile. 

Medicii sunt foarte importanți în oferirea de informații esențiale legate de riscul, consecințele bolilor meningococice, precum și despre modalitățile de prevenție. 

În afara cabinetelor medicale, o altă sursă de informare este website-ul http://www.meningita.ro/ – un website foarte simplu de urmărit deopotrivă de părinți cât și de adolescenți. Veţi regăsi informaţii cu privire la gravitatea bolilor meningococice, la transmitere, simptome, consecinţe, prevenţie etc.             

Datorită consecinţelor foarte grave, cu efecte devastatoare atât pentru pacienţi cât şi pentru aparţinători, vaccinarea completă împotriva bacteriei care provoacă bolile meningococice este cea mai eficientă metodă de prevenție. 

Pentru o protecție completă împotriva celor mai frecvente serogrupuri care provoacă boala meningococică (A,C,W,Y și B) sunt necesare două vaccinuri: vaccin meningococic ACWY și vaccin meningococic B. Acestea sunt disponibile în România, iar medicul de familie este cel care poate recomanda administrarea vaccinurilor antimeningococice principalelor categorii la risc, împotriva serogrupurilor meningococice pentru care există vaccinuri aprobate.

Părinţii trebuie să conştientizeze gravitatea bolii, să discute cu medicul de familie despre riscurile contractării bolii.

În acelasi timp părintele poate dicuta cu medicul de familie despre opțiunea vaccinarii antimeningococice şi să aibă în vedere o acoperire cât mai completă de vaccinare impotriva serogrupurilor circulante (A,B,C,W,Y). 

 Adolescenții au o importanță crucială în transmiterea bolii, ei putand transmite tuturor persoanelor cu care au contact apropiat, indiferent de vârstă.

Este foarte important ca adolescenţii să se informeze despre boala meningococică invazivă şi riscurile asociate acesteia, să discute cu părinţii şi cu medicul de familie pentru a lua in calcul prevenţia prin vaccinare. #AtâtEdeUșor

De ce am scris acest articol? Fiindcă vreau să fac conștientizare .

La externarea din spital nu pot uita panica, durerea, dar mai ales nu pot uita fetița ce stătea izolată  într-un pat. Inconștientă.

Am îndrăznit să întreb ce a pățit.

Iar răspunsul a fost unul tare dureros. 

Meningită! Nu este așa norocoasă ca fetița dumneavoastră.

Am reacționat: 

Copiii nu trebuie să treacă prin așa ceva!Se va face bine, nu?

Nu am primit răspuns, ci doar o privire care m-a înghețat pe loc. 

Ni s-a deschis ușa și am auzit în urma noastră doar atât:

Sănătate!