Crăciun 2022

Am vrut liniște!

De mulți ani, mult prea mulți ani vreau doar liniște.

Haosul din preajma sărbătorilor nu îmi place deloc. Nu mai este ceea ce am trăit eu, cumva, da, are și prietena mea dreptate.

Nici vremurile nu mai sunt!

Dacă vremurile nu mai sunt, în 2022 am încercat să aduc câte puțin din fiecare. Acel puțin de pe vremea mea.Dar să o iau cu începutul. Dacă în alți ani mă agităm cu felurile de mâncare și gândul că îmi calcă pragul ba unul, ba altul, ei bine, anul acesta a fost game changer.

Am început cu tradiția noastră de a merge împreună și de a alege bradul.

View this post on Instagram

A post shared by Tily Niculae (@tilyniculae)

Oricât de mult mi-aș dori ca bradul să fie în casa noastră de la începutul lunii decembrie- NU SE POATE.

Spațiul mic și căldură nu ne lasă. Nu-i bai, adaptare.Bucurie este oricum infinită atunci când este gata împodobit.

Când eram mică mergeam cu tata să aleg bradul , iar an de an, împreună îl împodobeam. Mama făcea tradiționalul cozonac. N-ai cum să înlocuiești imaginea asta cu NIMIC.DOAR ÎNCHID OCHII și emoția amintirilor este vie.

Revenind la ai mei, până pe 22 decembrie nu am apucat să decorez casă. Nu îți imagina cine știe ce decor, dar cel mai mic aranjament a contat enorm pentru copii. Iar eu știam , intuiam.

Am plecat la părinții lui Popescu și am sunat-o pe mama aproape plângând că mi-am lăsat casa dezastru.

Așternutul Christmassy de pat rămăsese în șifonier, crenguța de brad în piața, decorul pentru masă de Crăciun fix în pungă și tot așa.

Tare bine este să ai o mama! Și nu orice mama, mama ca a mea! Ah, stai! E unică și nu se mai găsește. (Te iubesc mama! Știu că o să citești.)

Plecasem pe 22 decembrie să împăcăm și capra și varză. Popescu să își vadă părinții, Sofia să colinde împreună cu verișoara Armina din Pitești.A fost așa de frumos în seară de colindețe(așa se spune la Pitești).Atât de frumos încât nu îmi venea să cred că oamenii păstrează tradiția. Pachetele oferite colindătorilor erau în marte parte din covrigi, nuci, portocale sau mandarine.

Mi-a plăcut teribil treaba asta. Cumva, vremurile, încă mai sunt! Dacă știm să păstrăm tradiția. Dacă știm să le arătăm copiilor noștri obiceiurile, să le dăm mai departe.

Din casă-n casă, am cântat ‘DESCHIDE UȘA CREȘTINE!’ , iar la final am băut cea mai bună țuica fiartă la vecină Tania.

(Liviu&Iustina, ani avut dreptate, e frumos rău pe la voi!)

Pe 24 Decembrie am plecat să luăm băieții de la bunici și am venit direct acasă. Iar când am intrat mi-au dat lacrimile cât de frumos a putut să aranjeze mama casa cu tot ce am rugat-o eu dar nu am avusesem timpul necesar.

Copiii erau în extaz! Mergeau din camera în camera și se auzea doar atât – WOW!

View this post on Instagram

A post shared by Tily Niculae (@tilyniculae)

La ora 23:00 am deschis ușa. Am stat îmbrățișați în pijamalele noastre de la Sofiaman și am ascultat un grup de colindători care m-au emoționat foarte tare. Efectiv ziua de AJUN nu avea cum să se încheie mai frumos de atât.

Moș Crăciun în casa noastră vine întotdeauna pe 25 decembrie dimineață. Nu îl vedem, nu îl auzim, doar realizăm că a fost și la noi. Pentru că an de an își mănâncă biscuitelul și își bea lăpticul.

An de an aduce maxim 2 cadouri pentru fiecare. Niciodată lucruri scumpe, ci doar lucruri necesare după dorința fiecăruia.

Dis de dimineață ,Răducu ( pentru că se culcase târziu) era atât de adormit. Așa de haios a fost când a fost când s-a mirat că nu mai erau biscutii și lăpticul.Așa de contrariat de ce dintr-o dată cadouri sub brad.

Sofia, și-a păstrat bucuria de când o știu. A fost crescută în spiritul Crăciunului. Iar pentru mine, ca părinte, spiritul Crăciunului înseamnă sā știi să dăruiești, crezi în magie.

Anul acesta a participat activ la împachetarea cadourilor, mai puțin ale ei. Am reușit să nu le vadă, să nu știe, să nu bănuiască o secundă despre ce este vorba.

Și tare frumoasă i-a fost reacția.Până și Popescu s-a bucurat de veșnicele șosete, care hey… nu au fost puține și nici banale. I-a luat Moșul cât pentru 10 vieți.Iar pentru mine…cadoul cel mai mare, pe viață, zi de zi, sunt ei.

Am reușit să bifăm târgul de Crăciun fix în ultima zi. Am sperat să nu fie aglomerat și așa a fost.

Tare bine ne-a prins plimbarea cu metroul(am noroc, copiilor le place plimbarea cu orice mijloc de transport) și tare , tare bine ne-a prins zilele acestea împreună.