V-am promis că am să scriu despre cum m-am simțit pe scenă la DIGITAL DIVAS 2016 atunci când am fost premiată cu locul nr.2 la secțiunea ‘Best Blogger for social causes’.
Era 24 februarie și eram la petrecere la Ok! – habar nu aveam de ce râdeam isteric, de ce eram euforică.
Știu că nu am mai avut timp să povestesc despre ce am mai făcut la Petite Lilou, dar promit să îmi revin rapid.
Demersul meu nu se vrea a fi o lectie de parenting ci mai degrabă un semnal de alarmă și în același timp o provocare pe care doresc să o lansez tuturor adulților care au uitat, poate, cum este să fii în pielea u
Aoleo, dar cât îmi vine să vorbesc, mai, mai să dau rec la cameră și să fac un video blog.
Însă hai să le iau cu începutul:
Iarna lui 2015 când primeam telefon de la Ager Film ca să dau o probă de voce.
Vara lui 2015 cu un aperol la nunta lui Nicole:
‘Deci dacă nu facem proiectul ăsta suntem cei mai fraieri…
Da, hai să ne apucăm- zicea a lui Roșu.
Cu ani în urmă aveam senzația că bloggăreala asta este pentru oameni care nu au ce face, oameni care se plictisesc…
Pe de altă parte când am început să-i acord atenție, să urmăresc, să mă gândesc că
Mă uit pe calendar în telefon și mă apucă groaza când văd câte drumuri trebuie să fac,câte întâlniri,câte,câte,câte…
Mă uit afară și mă apucă panica fiindcă am toate șansele să nu găsesc
Despre cum îmi organizez viața am fost destul de des întrebată și m-am gândit că în acest post reușesc să satisfac curiozitatea prietenilor mei virtuali.
