De jos, căci de acolo nici nu mă gândeam să ridic privirea din pământ, să am viziunea asupra la ce urma!

Dar am visat așa cum o fac și astăzi, fiindcă am știut dintotdeauna ce vreau de la viața mea, ce îmi doresc să fac cu ea!

Sunt 15 ani de când sunt în media și doi  în online, dar  îmi place teribil ceea ce fac!

Am luat-o de la zero de trei ori, după cum urmează:

-sarcina, moment când am decis să fac pauza în televiziune;

-creșterea copilului și dorința mea de a experimenta statutul de angajat într-o agenție ( o experiență tare, tare frumoasă pentru mine);

-blogul care avea să încununeze tot ce am învățat (profesional vorbind), dar mai ales ce am adunat  de la viață;

Când am venit acasă la Popescu și i-am zis că  sunt un entertainer ,trebuie să fac ce îmi place,ei bine, a fost extrem de  rezervat!

Nu avea cum să înțeleagă, poate nu îl interesa, ba mai mult nu vedea unde ar putea duce nebunia mea! Fiindcă el este un om care nu știe nimic despre online, nu îl interesează televiziunea, ci este un om exact, nu degeaba este și contabil:)!

Au fost multe discuții în care îmi reproșa că ceea ce fac eu nu se numește ‘treaba’, multe discuții când mi-am cumpărat toată artileria de gadgeturi, când am decis să îmi fac studioul, când petreceam cu orele pe laptop fiindcă nu aveam dexteritatea de acum, când plecam de acasă pentru proiecte, când facturile le plătea doar EL fiindcă eu refuzam proiecte pe bandă! Nu mă vedeam, nu credeam în ele, nu mi le doream! Dar în schimb visam că într-o zi cineva, cumva o să ajungă să mă citească!

Și am scris, am scris, am scris…zi de zi!!!!!!

Nu avea cum să priceapă de ce îmi sunt necesare toate aceste investiții, de ce trebuia să fac asta, de ce refuzam proiecte în tv sau de ce nu mă reîntorceam în teatru! Doar telefonul suna…

Pentru că da, așa fac eu: mă arunc cu capul înainte și știu că nu voi regreta! Prea mulți ani când au decis alții în locul meu și am zis STOP! Instinctul mi-a fost cel mai bun prieten!

M-am bazat pe mine și pe nimeni altcineva, am visat frumos și am muncit câte 12 h ore pe zi doar, doar să ajung  să am un cuvânt de spus, să fac schimbări, să arăt că se poate, să rămână ceva în urma mea! Dar altfel…curat&sincer!

Să pot fi luată în serios când nu mai aveam un Gigant în spate!

Să nu mai fiu imaginea  nici unui TRUST, să nu fiu doar un personaj de la teatru,să fiu un om de care copila ei să fie tare mândră că-i este MAMĂ!

De ce?

Pentru că eram plictisită de mocirla,păcăleala,neprofesionalismul ce se arăta.Și aici, nu vorbesc despre online! Fiecare face ce face…toți la un moment dat suntem suma lucrurilor pe care le facem! Este lege în orice domeniu!

Nu, nu visam să fiu recunoscută public prin premii, proiecte mari, de către agenții,branduri,oameni de peste tot care mă opresc pe stradă și mă felicită pentru articolul x sau y sau pentru aparitii și îmi aduc aminte de proiectele pe care le-am avut!

Nu mă gândeam că voi ajunge ON TOP OFF fiindcă nu reprezenta o prioritate pentru mine! Cum nu reprezintă nici acum!

Este măgulitor? Oh,da!

Până la urmă ce reprezintă acest ON TOP OFF?

Dar cu cât ajungi să-i placi și lui nenea Gigicu, Bibicu cu atât și responsabilitatea și presiunea cresc. Mulți,credeți-mă, poate visați cai verzi pe pereți…nebunie, trafic, cifre, să se bată agențiile pe voi! At  the end, când ajungi să faci și asta, s-ar putea să aveți o surpriza și să vă dați seama că nu este ceea ce vă doriți. Asemenea cum se întâmplă și pentru o poziție mult dorită în carieră, oricare ar fi ea!

SAU MAI GRAV

Să nu știți  să gestionați valul de conseciințe!

Norocul meu chior a fost fix perioada tv-ului care m-a făcut să fiu cea de azi, adică:

Dacă omul are nu știu ce părere, nu îmi bag capul în pernă să mă umflu de plâns fiindcă nu mi-a convenit ce mi-a spus, dar nici nu fac vreo tragedie! Este șansa mea la supraviețuire fiindcă înainte de facebook eu am avut perioada scrisorilor, reacțiile oamenilor pe stradă, dar mai mult stresul unor studii pe personajele pe care le interpretam!

Am trecut prin perioade de nu îmi ajungeau banii să traversez strada, uitam de banii pe care-i câștigam fiindcă munceam mult prea mult și nu îi cheltuiam, până la relaxarea…în viața asta,banii, sunt un rău necesar, dar nu ne definesc.

Sau așa ar trebui…

Pe scurt, eu aveam să aflu cum este să simți la 16 ani că te dă afară dintr-un proiect dacă nu te place publicul, zic că nu-i lucru ușor de digerat!

Nu a fost cazul niciodată, dar toată această experiență m-a întărit! M-a făcut să realizez că nu există nici constanță, nici ceva mai important decât bucuria lucrului bine făcut, libertatea în alegeri.

Și deși voi spuneți că am priză la public, nu fac un scop din acest lucru și nici nu îmi iau nasul la purtare! Eu fac ce FAC pentru mine, apoi pentru societate!

Și asta cred că se vede, se simte din sinceritatea și pasiunea pe care o transmit.

Eu mi-am pus sufletul pe tavă așa cum sunt! Și nu, nu am echipe în spate care să îmi facă pr-ul, care să îmi stabilească aparițiile, care să îmi negocieze contractele, care să mă filmeze, care să îmi editeze materialele, care să îmi fac conținut, care să răspundă în locul meu la toate solicitările, mesajele, comentariile. Care să mă coafeze, să mă machieze, să îmi pregătească ținutele! Come on…

Românica, baby!

Nici nu aș avea cum, pentru că nu cred în tâmpenia aceasta, pentru că nu simt cum cineva ar putea să aibe creativitatea mea, disciplina, performanța, atitudinea și dorința! Cum altcineva ar putea hotărî pentru MINE! Și vă sugerez și vouă…să fiți liberi, în tot și-n toate!

Atunci când lucrezi pentru tine o faci cu tot dragul, știi cine ești, unde ai ajuns și ce ți-ai dori să faci pe mai departe!

Când sunt întrebată ce fac, cum fac, de ce fac, niciodată nu am ezitat în a împărtăși și întotdeauna am încurajat!

Dacă vrei se poate, dacă nu-NU!

Blogul pentru mine reprezintă mult mai mult decât sursa de venit lunar, pentru că ți-am spus:banii sunt un rău necesar, dar nu mă defininesc ca om! Ci reprezintă efortul, lupta,ambiția, determinarea, încrederea, dar mai ales reprezintă o mare comunitate de oameni care au crezut și împărtășesc valorilele despre care eu vorbesc!

Oameni care îmi spun că sunt ca o gură de aer proaspăt pentru ei, oameni care se bucură de normalitatea mea, oameni care se regăsesc în poveștile mele, oameni care au trecut prin situații dificile, oameni care vor să râdă și văd în mine-  un OM!

La fel cum îi simt și eu pe ei!

Când mă uit în spate sunt tare, tare mândră  pentru că am reușit să îl fac pe Popescu să își ceară iertare, pentru că mi-am demonstrat încă o dată câte calități am, dar mai presus de tot îmi vine să mă felicit pentru că în toți acești ani eu nu am UITAT DE UNDE AM PLECAT!

Mă felicit pentru curajul de expunere fiindcă am reușit să ajut, dar am și fost ajutată de cei care m-au citit, am reușit să depășesc anumite situații, să găsesc rezolvare, să merg înainte!

A fost un schimb -le-am oferit și ei mi-au răspuns!

Șă știți că Sofia zi de zi învață să aibe acces la modestie, la bun simț…

Social Media for Parents un event de care nu am auzit până acu ceva timp, un event unde mă uitam la oameni cu respect și apreciere  când am călcat prima oară pe acolo. Și iată cum a ajuns să fie pentru mine un event unde am fost invitată să vorbesc!

Scurt, poate prea scurt fiindcă în cele 15 minute ale prezentării nu am apucat să le povestesc de mult mai multe lucruri!

Prezentarea mea nu a fost despre mine (uite câte proiecte am), ci mi-am dorit să fie despre cei din sală. Mi-am dorit să înțeleagă că la un moment dat chiar pot ajunge să facă cu mai multă determinare proiectele lor.Să înțeleagă că eu din tot ce fac am un scop, fac blogging cu motivație!

I-am încurajat să nu facă bartere (umila mea părere), să își stabilească un preț (orice pe lumea aceasta are un preț), să facă proiecte împreună, să își unească forțele, să fie normali, să își fidelizeze publicul prin ceea ce transmit ei.

Și să creadă!

Nu am apucat să le explic că veniturile mele nu vin neapărat din colaborările cu agențiile,ci și din activități externe! De multe ori fie nu acceptam proiectul, fie își doreau să facem o expunere punctuală, însă nu ne înțelegeam la buget,fie nu acceptam să fiu asociată cu alte persoane (f imp să întrebați cine mai participă în campaniile respective), fie nu acceptam ideea lor când venea vorba de imaginea mea!

Și nu, nici nu mă supăr, nici nu îmi doresc neapărat să fac orice și oricum! Pentru că eu impun  condiții, pentru că am niște clauze greu de digerat și pentru că dacă alții fac,nu înseamnă neapărat că și eu trebuie să fac! Nu e cu supărare!

Vă recomand să vă întâlniți cu oameni din agenții ca să vă cunoască și să priceapă cine sunteți și ce ați făcut.Inițial le-a trimis acel video pe care l-ați văzut și voi în prezentare și apoi hai la cafea…mi se părea că vorbim chineză!

Deci cam așa am procedat cu vreo două ,trei agenții în 2014! Din momentul în care eram super activă primeam telefoane direct de la ei!

Mi-a fost ușor pentru că am avut o abordare simplă, dar am avut și noroc că i-am scos din birouri!

M-am bucurat că toată lumea în timp a priceput că eu nu vând doar un blog, ci vând munca din spatele meu, vând skills-urile mele profesionale, vând imagine curată construită în ani de muncă, dar cel mai important nu vând oricui și oricum!

Cu siguranță, toată perioada petrecută în media m-a ajutat să am gândirea de acum, m-a ajutat să cresc, dar m-a ajutat să am un reality check: azi ești, mâine nu mai ești!

Într-o zi o să se înțeleagă că există proiecte pentru toți, diferite așa cum suntem și noi, dar până la bani, haide să facem schimbări, să avem o țintă, să facem cu SCOP!

Noi trebuie să fim proprii noștri arbitrii! Scurt pe doi!

Timpul acordat, energia, pasiunea, plăcerea cred că toate la un moment dat se transmit!

 

 

Vedeți, asta este ideea, suntem diferiți și frumoși, ne-am găsit, ne-am plăcut! Ei au rămas, eu am continuat!

Și o să le mulțumesc ori de câte ori o să am ocazia fiindcă m-au scos din mizeria în care eram, mi-au dat putere la propriu să mă redescopăr, să nu fiu o femeie care nu știe pe ce drum să o ia! Să fac ce îmi place și mai ales cum îmi place!

Mi-au dat feedback că e de bine, iar acest lucru mi-a dat încredere și mai mare să continui!

M-au lăsat să îmi fac proiectele, am putut să mă simt și actrița, mama, soția, vecina, și omul TILY NICULAE! Fiindcă au intrat în ‘casa mea’ și eu i-am tratat cu seriozitate și respect!

Mi le-am câștigat pe ambele prin libertatea la creativitate, prin refuzul comunicatelor, prin refuzul asocierilor proaste în proiecte, prin refuzul contractelor de multe ori pe bani, prin nebunia mea!

FIDELIZAREA PUBLICULUI, acesta este poate unul din răspunsul pe care tot voiau unii să îl audă.

Vedeți voi-când simți sinceritatea, când vezi că cel care deține controlul nu te minte ca pe prost, când îți place ce vezi, citești- rămâi!

Ca atunci când te duci la magazin să îți iei iaurtul preferat fiindcă doar acel iaurt este răcoritor și îți place cel mai mult la gust!

AȘA ȘI ÎN BLOGGING-UL vieții!

Nu faceți ceva mic și nesemnificativ, faceți schimbări! De la propria persoană (în gândire) până la tema blogului!

Lăsați orgoliile,lăsați prostiile!

Totul este discutabil,și deși, da,știu ați priceput…work hard, unora nu li s-a întâmplat să fie remarcați!

Cum facem?

PROIECTE, PROIECTE!

Eu asta am făcut, i-am căutat pe alții, le-am propus,au acceptat!

Felicitări colegilor  pentru prezentări, Prințesei pentru cei 10 ani de muncă, Anei pentru bunul simț, pentru toată aprecierea și încurajarea care mi-a oferit-o când nici nu mă gândeam să scriu zilnic pe blog. Chinezului pentru noua freza, dar cel mai mult felicitări fiindcă în ograda lui acolo, crește oameni frumoși și deschiși la minte, ca și el!

Lui Alexandru Negrea o să-i ridic statuie pentru că a fost omul care mi-a spus pe vremea când făceam pe angajata-ești foarte amuzantă, scrie!

I-am răspuns că nu vin cu circul în oraș, dar mi-a explicat ceva ce eu nu vedeam, ceva despre brandul personal!

Că-i puternic…

Si a avut dreptate!

Când eu mă închisesem în dulap cu cheie, el a venit să îl șteargă de praf și să îl scoată la lumină, să bage cheia și să mă scoată de acolo!

După ceva timp, mi-a mărturisit că nu a făcut nimic special, ci mi-a dat un șut în fund fiindcă era necesar! Au fost două întâlniri, iar după doi ani eu tot simt nevoia să-i mulțumesc pentru că-n sfârșit fac ceea ce îmi place!

Încununez cu lejeritate ce am învățat în școală, privesc totul  ca pe un proiect tv, de teatru, film, radio! Zi de zi sunt în plin exercițiu cu mine! Și este fantastic!

Mulțumesc frumos pentru invitație Manafule, m-am simțit extraordinar (ți-ai luat timp să îmi scrii din INDIA,și da, am apreciat)!

Felicitări ție, echipei pe care o crești!

Am văzut o sală plină de femei mișto care au stat cu sufletul la gură, care aprobau ce spuneam, care se regăseau!

Vă mulțumesc tuturor pentru atenție, abordare, întrebări, dar mai ales pentru susținere!

Este copleșitor să te urci pe o scenă și să te aplaude atâta lume (clar îmi este dor de teatru)! Dar o să vină rândul fiecăruia poate la un moment dat să simtă acele aplauze, pur și simplu trebuie să credeți…în VOI!

Vorba regretatului BELIGAN-

Dacă îți respecți publicul, publicul te va respecta la rândul lui! Pe urmă, vine și DRAGOSTEA!

Mă înclin și nu ezitați să îmi scrieți dacă aveți nelămuriri așa cum v-am propus și pe scenă!Deși eu sunt mai radicală și vă spun: nu există rețeta perfectă!

Pentru cei care nu au apucat să vadă,să priceapă despre ce am tot vorbit poate urmări aici prezentarea mea din cadrul evenimentului SOCIAL MEDIA FOR PARENTS 2016

 

Photo Credit@ DragosLapadatu