Poate este unul dintre cele mai așteptate evenimente ale anului, însă în viziunea mea parcă de la an se transformă într-un haos total de nu înțelegi ce se întâmplă pe acolo.
Desigur…este loc pentru toată lumea, oamenii se schimbă, fie că vorbim de cei din tv, presă, radio sau online.
Dar după atâția ani ,sincer, am obosit să mă uit cum își zâmbesc, cum dau ture agitați dintr-un capăt în altul, cum strâmbă din nas:

Nu, nu e nici anul ăsta petrecerea reușită!

Cum ne facem că nu ne știm, suntem prea prețioși să răspundem la un simplu salut,cum stăm scorțoși…
Cum pe la toate panourile se fac poze în disperare…de parcă altfel nici nu am exista!

Îmi este rusine de crăp fiindcă trebuie să stau pe genul very fucking confident in your attitude și să mă duc ca o plantă pe la toate panourile!
Dacă nu o faci tu…vin alții care te trag! Deci din experiență….mai bine mă duc solo!
Bifat și Run, FOREST,Run!

Deși înțeleg și apreciez efortul de a organiza un event așa mare…stau și mă întreb pentru ce naiba mă mai duc?
La început acest gen de petreceri erau motivația mea fiindcă fugeam de acasă pentru o gură de aer, ulterior îmi era dor de socializare….
Vb aia…o dată pe an nu este așa rău!

Dacă este să vorbesc despre mine,ei bine, la astfel de evenimente pierd prea mult timp pe drum vs cât îl petrec acolo.
Întotdeauna ajung acasă la 22:00 ca să o adorm pe Sofia, deci imagineaza-ți ce distracție este cu câteva ore înainte când mă apuc de machiat,coafat,îmbrăcat!

Nu, nu suntem la nivelul celor de afară…nu aleargă stiliștii după noi și nici nu vom fi!
În cele mai bune cazuri te mulțumești cu bartere de ‘calitate’- are cine să îți facă părul, cine să îți dea hainele, cine să te machieze. Numele grele din domeniu:)))…că deh!
Și tot tu, alergi ca turbatul și pe colo, și pe colo!

Nu îți imagina că stă vreuna dintre noi acasă  cu ditamai echipa lângă ea!

În cazul meu am noroc: m-am învățat să mă machiez, părul trebuie să dureze maxim 30 de minute(altfel simt că pierd timpul) și mai rămâne doar drumul: du-te după ținută,spal-o după event și returneaz-o.

Și, am un talent maxim…întotdeauna, dar întotdeauna mă trezesc cu două zile înainte că trebuie să fac rost de o rochie,ceva:)).

Super, nu?

This time Andreea de la Anki Permoda a fost extrem de generoasă încât să mă scoată din impas.Nu știu din ce motiv, dar la probă venea super…când să plec de acasă,fir-ar ea de treabă…sânii mei,da ăia mici – ieșeau pe afară!
M-am întors din drum ca să pun bandă adezivă pe piele și în felul acesta eram 100% sigură că totul este sub control(bandă adezivă special pt haine- să ne înțelegem)

Nu îmi place să dau telefoane, nu îmi place să cer. Am prea multe pe cap și cred cu tăria că nu haina îl face pe om!

Anul acesta am fost invitată din partea partenerului PANDORA cu care am și colaborat…cam aceasta mi-a fost motivația.
Si nu, nu i-am refuzat!
Nu aveam tangețe cu brandul, dar după ce am avut o ședință foto am devenit și eu una dintre fetele care fac parte din ‘secta’ PANDORA.
Nu mi-a venit să cred ce migălos sunt lucrate toate bijuteriile.
Si nici nu vei pricepe pana nu le vezi, simti!
La panoul lor de poze am avut parte de o supriză tare frumoasă…un tablou desenat!

Era  chipul meu.
M-am emoționat,tare, tare mult!

Și, uite așa… am descoperit de ce încă mă mai duc la astfel de evenimente!

Niciodată nu știi ce îți rezervă seara:

-un cocktail bun, socializare,o surpriză sau în cazul unora o dezamăgire totală,o ploaie torențială,vechi colegi din media,noroi când te dai jos din mașină..
Însă atitudinea contează…și da, până să sune Popescu că fii-mea începe să facă ceva febră…m-am simțit bine.

Cam așa cu petrecerile și cu mine….