Nu stiu cate dintre voi viseaza des acelasi vis, cate dintre voi sunteti superstitioase.
De cand ma stiu, eu visez toata noaptea si traiesc la intensitate maxima. Cand au murit bunicile mele le-am visat, cand a murit prietenul cel mai bun al tatalui l-am visat si de cand m-am maritat il visez pe Popescu ca ma insala intr-o veselie.
Traiesc atat de intens visul asta incat a doua zi mai am putin si il strang de gat la propriu.
Ya well, am deschis acest subiect pentru ca eu nu sunt un om gelos, nu il verific, nu ma stresez unde si cu cine este. Din contra, de opt ani de zile, el este cel care ma suna de cinci ori pe zi. Dar cu toate astea, din cand in cand am acest vis care ma epuizeaza. Si nu pentru ca ar fi posibil, nu pentru ca nu ar merita fericire mai multa de la alta femeie, ci pentru simplul fapt ca urasc oamenii care fac mizerii de genul si care nu isi incheie frumos socotelile. Nu am putut sa inteleg niciodata nici barbatii, dar nici femeile care joaca la dublu!
Du-te frate in lumea larga si zboara din floare in floare, dar nu il lasa pe fraierica geamantan de acasa sa creada ca totul este bine. Nu incerc sa fac pe desteapta in relatii (pentru ca numai eu stiu cate mailuri i-am dat lui Popescu ca plec la mama), dar adevarul este ca a reusi sa ai o relatie de lunga durata nu-i lucru usor… Nu zic casnicie pentru ca este tot acealasi drac in viziunea mea. Imi dau seama cand ma uit la poze cate amintiri frumoase avem si cat am cladit impreuna. Mi se pare un lucru mare sa stii sa iti tii barbatul acasa, dar si femeia. Si, in acelasi timp, ma dezamagesc oamenii care dau cu piciorul cu atata usurinta crezand ca in alta parte gasesc mai bine.
Cred ca ar trebui sa ne setam si sa intelegem ca de la an la an suntem la alt nivel in “relatia” pe care ne-am construit-o si ca orice noutate si oportunitate care ni se iveste fiecaruia este posibil sa se stinga incet-incet, iar asta pentru ca indragosteala dispare. Am avut cu Dragos multe discutii pe tema asta. Momentan, noi spunem ca ne-am gasit echilibrul. Am auzit multi prieteni care imi spuneau ca nu mai suntem noi. Pai este ca si cum am cere de la viata sa ramanem tineri for ever. Nu se poate, dar este in regula. Trebuie doar sa nu uitam de ce ne-am indragostit de persoana care a stat alaturi de noi si sa nu ne dorim sa o schimbam. Mi se pare stupid cand lumea imi spune “bai, dar s-a schimbat, nu mai este acelasi om”. Du-te, mai, de aici…Suntem la fel de la bun inceput, numai ca nu avem cum sa vedem si defectele fiindca suntem cu multi fluturi in stomac! 🙂
Inchei aici fiindca nu vreau sa dezbat mai mult, dar chiar sunt curioasa daca vreuna dintre voi crede cu tarie, ca si mine, ca o relatie necesita caramida dupa caramida si ca este mult mai frumos cand stii ca ai langa tine un partener de nadejde.
La bine si la rau, right?
PS: Un coleg care a citit: “Saracul Popescu! ” :)))), dar saraca de mine ca am facut crize de nervi in vis?
4 Comments
Asa e, ai mare dreptate…Nu prea sunt eu in masura sa imi dau cu parerea, deoarece trec printr-un divort, unul pasnic sper, dar asa este, oamenii se schimba, dragostea se transforma in prietenie si respect, dispare din atractia fizica pentru ca noi ne schimbam fizic, apare obisnuinta si posibil monotonia, dar sunt unii oameni care nu accepta si nu inteleg ca e normal sa fie la un moment dat asa, ei vor aceeasi intensitate si aceeasi pasiune, acel comportament adolescentin mereu si de aici apar discutiile care pot sau nu duce la o ruptura a relatiei.
Nu este nimeni perfect, trebuie sa acceptam asta, iar o casnicie asta presupune, acceptarea partenerului cu bune si cu rele, daca acele rele sunt cunoscute si acceptabile. De aceea eu sustin cu tarie convietuirea pe o perioada de cativa ani inaintea casatoriei. Este un mare lucru sa traiesti cu o persoana zi de zi si alta e sa te intalnesti prin oras sau sa petreci cate o noapte cand si cand la el/ea.
In concluzie, ganditi-va bine de tot inainte sa va casatoriti, cunoasteti bine omul cu care va luati si nu faceti acest pas din alte motive decat dragostea si respectul pentru acel om.
Hey..in primul rand felicitari pentru oversahring, in al doilea rand don’t give up si poate nimic nu este intamplator si in cazul vostru -fie ca este o lectie pentru amandoi.
Cat despre faptul ca lumea nu intelege ca nu mai este posibil sa fie cum a fost,mi-as dori sa mai scriu. Pana si eu am nostalgia zilelor cand tremuram toata atunci cand ma intalneam cu Dragos …dar nu le-am uitat!
Si eu am vrut sa renunt de multe ori, motivele fiind banale, cele pe care le traim cu totii. Dar ma incapatanez sa cladesc si pentru asta vreau sa spun in gura mare ca nu suntem singuri,ca avem cu totii aceleasi trairi, temeri si ca o relatie sta pe o fundatie solida.
La tot pachetul acesta se adauga ca nu ne apartine nimeni niciodata si sentimentul de siguranta este unul fals. Concluzia mea, pe langa cele mentionate de tine ar fi ” inainte sa plecam definitiv, sa nu uitam ziua cand ne-am indragostit de omul care sta langa noi 🙂 “,s-ar putea sa trezeasca multe in inima fiecaruia.Seara frumoasa…ma bag la somn !
Da! dreptate ai dar nu avem ce face e prea frumos sentimentul de a te indragosti……mereu ,si eu cred ca acest sentiment schimba situatia foarte mult intr-o casnicie…..si vorba ta noi ne schimbam mereu…..sa fii iubita pa pa
Evoluam diferit da, de schimbat nu as fi atat de sigura Calin fiindca oamenii sunt asa de la bun inceput ( dar nu te deranjeaza ca are o tona de creme in baie,ca sta cu orele la coafor) ,in timp incep sa apara lucruri marunte de genul care cu timpul incep sa ne sece:) ! Stii cum este se despart oameni dupa 20 de ani insa despartirile macar sa fie facute cu cap! Si eu te pup …zi frumoasa !