Miercuri seara ora 20:00, stateam la o tigara si un aperol dupa o lunga perioada de “abstinenta” am iesit impreuna cu niste prieteni la Teatrelli. Imi era dor de o piesa de teatru si am mers sa il vad pe primarul din Las Fierbinti, Gigi Ifrim, care ani de zile mi-a fost coleg pe platourile din Buftea si in neuitatul serial ” LA BLOC”.
In timp ce vorbeam despre una despre alta, la un moment dat un domn imi spune:
“Scuze ca te intrerup, dar de ce nu te duci maine la un casting la Metropolis, astia cauta voci!
Voci? Like, cu cantat si chestii ca nu ma bag.
Da, fac un musical.
Nu ma duc, nu am nici un contact si daca nu stiam de el cum sa apar asa ca o floare.
Pai contactul sunt eu, este un regizor englez si eu zic sa mergi. Fac de o saptamana casting cu 700 de fete.
Omg, pai si eu ce sa mai caut, or gasi din alea 700?!”
Mi-am continuat seara alaturi de prietenii mei, am mai bagat o tigara si m-am framantat toata noaptea- ce sa caut eu la casting, ce sa le zic, nu am repertoriu si alte ganduri de genul.
A doua zi, sun la om, ma boiesc ca pentru un musical si eram pregatita cu ciorapi negri de 80 den, pantofi de dans si costum de miscare.
Nu numai ca erau o gramada de fete pe acolo (si nici una boita), toate cu parul lung, fuste negre pana in pamant (am crezut ca am gresit naibii intrarea). Aveau textele in mana si se frichineau dintr-o parte a alta a coridorului.
Ups, nu aveam nimic la mine sa ma sterg pe fata si pe de alta parte nici nu prea vroiam, fiindca nu cred in spiritul de turma, si, nu cred ca intotdeauna haine te ajuta. Cu atat mai mult, cu cat mizez pe imaginatia regizorului. De aia sunt regizori, sa isi poata da seama daca te potrivesti, sau ba, pentrul rolul ‘x’ indiferent de cum te prezinti la casting.
Am trecut si peste faptul ca eram in pantaloni, ca nu aveam sa ma dezbrac in costumul de miscare sau sa ma incalt cu pantofii mei de dans, am tras aer in piept si… am intrat.
PS: Trebuie sa va spun ca toata lumea avea textul inaintea auditiei in asa fel incat sa il si poata invata “dahhh” (eu l-am memorat fix atunci caci nu am venit pregatita ci total nepragatita si in necunostiinta de cauza)…
Usile s-au deschis, luminile stinse, scena cu Episcopul Janin si actiune….
In cateva secunde eram ca-n filmele cu prosti, cum sa am norocul asta? Sa stiu de un gen de casting … si sa fie o scena mega grea?!
In timp ce imi explica in linii mari eu gandeam cu totul si cu totul altceva, cu zambetul pe buze ( nu o sa zic textul bine, cum o sa iasa cu miscare, de ce am acceptat sa vin, o sa comenteze ca sunt boita, sunt in pantaloni…ahhhhh mai sunt si blonda si tunsa bob,nu am codite si nici fata freshy de 20 de ani)
Se incheie auditia, eu tot in lumea mea eram, ma conversez cu regizorul…multumesc, multumesc si ies!
Le salut si pe fete care by the way erau asa de tinere,proaspete,frumoase incat mi se facuse dor de facultate si plec.
Cand ajung la Conservator pentru alte repetitii intru si eu pe site-ul teatrului sa vad daca auditia era anuntata, sa imi cada telefonul din mana!!!!!!
Nu numai ca era anuntata si se pune un mega spectacol, dar eu am vorbit cu ditamai regiziorul fratica…si habar nu aveam de capul meu.
Omul asta a fost atat de misto si natural, m-a felicitat, mi-a multumit pentru prezenta ( eu am pus-o pe naturaletea strainilor care chiar daca gresesti ei tot ‘well done’ iti zic) si eu nu stiam ca am stat de vorba cu:
MICK DAVIS care este cunoscut ca regizor al filmelor Modigliani, Dorian Gray, The Match şi scenaristul filmelor Love in Paris, Amprenta morții cu Jean-Claude Van Damme. A lucrat cu actori precum Andy Garcia, Pierce Brosnan, Elsa Zylberstein, Eva Herzigova, Ryan Phillippe și mulți alții.
Pe bune…pai daca stiam cred ca muream naiba de emotii numai gandidu-ma cu cine stau de vorba si cu cine a lucrat.
Dar am fost atat de fericita ca am avut parte de experienta asta, incat jur, ca nici nu conteaza daca o sa fiu sunata sau nu.
De aia imi plac mie strainii sunt mega relaxati, nu constipati ca noi. Te fac sa te simti bine, sa dai tot ce ai mai bun din tine si nu te frustreaza profesional never (pentru ca ei la randul lor sunt oameni impacati cu ei).
Nu au nevoie sa urle, sa zbiere ca niste disperati ca treaba sa functioneze.
Asa ca fetelor, una din cele 700 care o sa fie aleasa …eu spun de pe acum,”BAFTA!” cu siguranta o sa fie o mega experienta!
Mick Davis, esti belea…
Si uite ce poate aduce un aperol si o tigara la ceas de seara!
