Blog, De luni pana duminica, Evenimente

uh …lalala

Amr cateva zile pana la concediu si eu in continuare fac o multime de lucruri .

Pregatesc alaturi de colegii mei o conferinta mare si frumoasa( detalii o sa dau ceva mai tarziu), alerg intre job, castinguri, casa si ma chinuie gandul ca am ramas datoare cu postarea vis a vis de Swimathon.

Nu am mult timp la  dispozitie acum,sa scriu asa – detaliu cu detaliu,insa spun  doar atat:

M-a marcat profund participarea, a urlat inima in mine de bucurie  ca am reusit alaturi de zuzicile mele sa strangem banii necesari, mi-am castigat niste prietene intr-un timp scurt ( stiu cuceresc pe loc, mor de ras) si am mai pus o biluta alba in borcanul cu etichete -” Asa da “.

Am plans grav in emisie la Morar, am incercat din rasputeri sa fiu tare insa pe de alta parte ma bucur ca am acceptat sa particip in emisiune si ca a fost un pic de oversharing fiindca m-am eliberat de o povara pe care o tineam de prea mult timp in sufletul meu.

Cel mai bine intrati pe blog la Bogdana fiindca ea a zis  cum au stat lucrurile la modul cel mai frumos . Eu as mai fi adaugat, pe langa faptul ca nu mi s-a parut deloc o comunicare ok ( asta din punct de vedere ca  participant dar ca si organizator de evenimente):

-ca au fost trecute in comunicatul de presa persoane care nu au participat( m-am asigurat prin confirmarea persoanelor in cauza ca asa a fost );

-ca desi noi am fost acolo, numele nici uneia dintre noi nu a fost mentionat;

-ca a fost o petrecere la care din pacate mi-as fi dorit sa vin si sa felicit restul lumii, dar de care aflasem fix in ziua eventului iar eu apucasem sa confirm ca ma duc la botezului micutului Vlad al prietenei mele  Dana Rogoz…

-ca m-am simtit prost ca a trebuit sa atrag atentia organizatorilor ca stateam la poze la panou chemate de ei si singurii fotografi erau “ai nostrii” din dotare;

 

Si da, stiu…acum faci o fata ciudata si vine comentariul acela ” Haide ma, pentru atata lucru?” …
EI bine, DA… pentru ca eu in prima saptamana am strans 5000 ron ( cica suma cea mai mare de pana acum  de la un donator la Swimathon) iar asta in prima saptamana de foundraising; pentru ca vorbeam cu fetele pana la ora 01:00 noaptea ca sa vedem ce mai este de facut si pentru ca in tot acest timp mi-am neglijat  job-ul si familia.

Fericirea mea, evident ca nu sta intr-un comunicat de presa dar mi-a sarit tandara cand am vazut asta  si  te face sa te simti prost si atunci te intrebi asa :

Daca ai avut rezultate atat de bune, ce sens are sa mai faci lucruri de genul acesta in comunitate ? Ca oricum putem si in patru femei puternice ! Corect?

Cred ca de la atata stres a venit pe plus si zona zoster pe care am capatat-o fix cu doua saptamani inainte sa inot si a trebuit sa ma retrag ca efort fizic si punctual in ziua respectiv, fiindca in rest am fost acolo la orice ora si implicata 100%.

Imi doream ca exemplul nostru, evident pe langa exemplul celorlalti sa motiveze alta lume si sa se implice atat emotional cat si fizic in aceste actiuni, sa dam dovada cu totii si la cat mai multi, ca daca ne punem in cap cate ceva atunci chiar putem muta muntii. Si asta o zic, dupa ce am constientizat in ce m-am bagat si i-am zis lui Dragos acasa, ca trebuie sa fac intr-un fel sa avem o reusita, chiar daca insemna sa particip cu bani de la noi din buget. Nu am privit o secunda ca pe o competitie, insa am tinut cont de reguli stricte ca la scoala ( dar care s-au dovedit ca nu au fost chiar atat de stricte ), probabil de aceea m-a si marcat foarte tare.

Ne doream cu disperare sa ajutam cauza si nu stiam cum si de unde sa mai facem rost de bani si m-am simtit realmente ca la oala sub presiune, motiv pentru care  si am luat extrem de serios partea cu foundraisingul.

As fi facut lucrul acesta probabil pentru fiecare proiect in parte insa asa a fost sa fie conjunctura – de data aceasta micutii au avut ajutor de la noi 🙂 .Sunt mandra ca am devenit ambasadoarea asociatiei UNU SI UNU si credeti-ma ca nu este un lucru usor si mi-am dovedit prin curaj sustinut de aceste prietene minunate ca pot face orice…

Am apreciat gestul D de a ma contacta si a ma intreba daca am anumite lucruri pe care vreau sa i le comunic , din pacate nu am apucat sa ne vedem dar ma bucur ca pot scrie si ca o fac sincer fara a da in cap nimanui tocmai ca la anul sa fie si mai bine si peste ani si ani sa fie ca-n strainate sa se stranga o gramada de oameni care vor sa faca bine… ca pana la urma despre asta este vorba.

In  tot acest timp psoriazisul nu a mai dat nici un semn de recuperare ( nici nu are cum la cat de incarcata emotional sunt ) si am mai tras o alta saptamana in care Sofisticata a facut febra, pentru ca a fost nu stiu ce alt virus … a fost cireasa de pe tort, Whatever…bine ca a trecut !

Pregatesc lucruri in agentie ( de care sunt tare mandra caci acum un an si jumatate stiam sa tin doar un text in mana si eventual un ruj pentru retus) si in tot acest timp la pauza de tigara sunt mandra ca in doua luni de zile am facut lucruri minunate alaturi de Asociatia Unu si Unu , Bogdana ,Mitrus,Ana N ,Delia Grigoroiu dar si la vacanta de vara  pe care o astept, ce sa vezi fix  din iarna …

Gata cu siropelile ca nu imi sta in caracter,mai jos aveti cateva poze , evident arhiva personala si pentru cei care vor sa auda partea audio emisia de la Morar( cu scuzele de rigoare de la Mihai si doamna producatoare ca am stat doar zece minute, cu rugamintea sa mai vin  – dar eu nu mai dezbat subiectul Sofia pentru ca este prea greu )  am stat pe canapea pentru ca vreau doar ca alti parinti sa fie atenti si sa fie informati!
Love & hugs …

 

HAI BOGDANAAAAA

DSC03777_Fotor

MITRUS stiu ca poti ….

 

DSC03835_Fotor DSC03786_Fotor

Nicolaescu…ai reusit !!!!!!

DSC03849_Fotor

Da, am zona zoster si de aia nu pot inota 🙁 

swimathon

Write a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.