Știu că mulți dintre voi mă veți întreba unde am decis să o dau pe Sofisticata la școala.

Deși inițial mi-am dorit ca informația să fie doar pentru noi, azi, iată că am decis să vă povestesc. Consider că nu avem o relație virtuală.

Ori de câte ori am avut vreo problemă ați fost acolo lângă mine. Oameni pe care poate totuși nu i-am cunoscut niciodată. Nu i-am văzut fizic niciodată.

Blogul acesta este ca un cadou pentru copila noastra, dar este ca o carte deschisă de unde învăț lucruri noi despre mine, despre voi.

Vreau să știti că până m-am decis la ce școală să o dăm pe Sofifica, realmente, am căutat un an de zile. Tot ce am vizitat nu prea m-a încântat.

Nu m-am uitat după lux, după vreo învățătoare, după renume.

Am căutat să i se potrivească ei și să aibă parte de o experiență minunată.

Inițial am vrut să o înscriem la stat. De ce?

Simplu, am vrut să fie aproape de casă și să nu mă stresez de bani. Deși era o falsă impresie, fiindcă cu un after+ activități, clar, ai șanse mari să ajungi cu bugetul pe lună la prețul unei școli private.

La școala de stat nu aveau masă caldă. Mhm, pentru un pui așa mic parcă mi s-a părut cam mult să stea cu burtica goală, evident, cu ghilimele de rigoare. After-ul era până la ora 15:00. Fără clasă separată.

31 de copii. Pe vremea mea așa eram și noi, însă azi mi se pare mult. Și asta datorită faptului că prea multă materie, prea puțin timp de asimilat.

Dacă hotăram să fie dată la un after privat sub 1500 ron nu cred că scăpam.

Și atunci m-am decis să găsesc un loc integrat. Să  nu mai plimb copilul pe drumuri. Un loc unde poate ieși afară, unde poate mânca de prânz, unde își face temele. În așa fel încât, atunci când ajunge acasă să se bucure de copilărie.

Nu a fost o decizie ușoară fiindcă, nah… M-am gândit, dau greș? E bine, nu e bine?

Însă, pereții școlii mie mi-au ‘vorbit’. Mi-am dorit o școală unde copilul nostru să fie lăsat să se exprime. Să fie creativ, să îți gestioneze emoțiile, dar mai presus de orice să fie ascultat.

Și am găsit!

Școala Step By Step. 15 copii la clasă, două cadre didactice.

Și-au schimbat sediul. Și deși nu mă interesa ca școala să fie neapărat ultra dotată, ei bine, acum este. Au un spațiu imens. O clasă mare, luminoasă care este împărțită pe centre și activități.

Au loc de desfășurare. Pot să stea pe scăunele sau pe jos în așa fel încât să se simtă bine.

Câtă bucurie fiindcă școala nu pune preț pe note, competiție și obsesia corecturii cu roșu. Cred cu tărie că cei mici nu sunt definiți de niște note. Sunt mult mai mult decât un FB.

Tocmai din acest considerent copiii nu știu ce calitificative au până în clasa a V a. Sunt o echipă și atât.

Poate te întrebi dacă am cunoscut învățătoarele?

Nope, nu am vrut să știu la cine ‘pică’, nu am vrut să fac pe detectivul.

Am vrut să merg după instinct, cu inima deschisă și cu gândul că, Sofisticata mea se adaptează oriunde.

De dimineață s-a trezit și mi-a spus că și-ar dori ca una dintre învățătoare să fie blondă:)))

Și, da, una dintre învățătoare este blondă.  Spre surpriza noastră și bucuria ei.

Dacă pe viitor vedem că am greșit în privința acestei alegeri, well…

Vorba lui Popescu:

Ca părinți avem o șansă. Alegem cu inima și după, lăsăm Universul să lucreze.

Un an nou școlar GROZAV…vă doresc tuturor.