Doamne Dumnezeule, într-o zi când m-am dus în piață să-i cumpăr a 100 mia oară clame Sofiei am văzut printre tonele de rujuri unul mai aparte.
Unul care îmi amintea de diminețile când mama mă ducea la școală, de diminețile alea când mă îmbrăca lângă aragaz fiidncă nu aveam căldură, de diminețile alea când stăteam îmbrăcată în uniformă ca un cățel pe hol și mă uitam la ea cum se aranja pentru o nouă zi.
Cum își dădea cu creion verde ca să-i iasă ochii în evidență (Jesus!) și cum rotea încet și cu grijă din rujul cu ambalajul auriu.
Se dădea o singură dată cu minunea aia verde ca prazul și buzele ei erau de un roz turbat.
Si era tare frumoasă și cochetă cu toate culorile alea țipătoare pe ea.
Așa că în timp ce plăteam nici mai mult,nici mai puțin de 4 lei pe el am avut un flash de zile mari:
Nu numai că îmi aduc aminte perfect cum îl furam (ca să o copiez) și ea mă certa, mă speria că este cu untură de căței, că îmi voi strica buzele, că nu este potrivit pentru copii, însă eu îmi amintesc și acum pe lângă toate celelalte lucruri înșirate- perfect textura lui.
Îmi amintesc cum nu simțeam nici un gust aiurea, cum era cel mai bun balsam pentru buze fiindca era hidratant și era rezistent la transfer.
Mami pleca de dimineață la serviciu și nu la ‘job’, dar când venea la ora 17:00 acasă buzele ei erau intacte.
Erau cu rozul ăla turbat pe ele.
Mă consider o norocoasă fiindcă eu de ceva ani încoace nu prea mai folosesc make-up deloc. Sunt sătulă de anii în care mi se turna strat peste strat timp de 18 ore pe zi.
Și, deși sunt înebunită după produsele de make-up prefer să fac un window shopping și cam atât.
Mi se pare pierdere de timp să stau 20 de min every day în fața oglinzii ca să mă dau cu tot felul de smacuri.
Cineva îmi spunea că nu iese din casă fără pic de make-up pe față.
Culmea,este una dintre cele mai frumoase fete pe care eu le-am văzut!
Mi-a mărturisit că machiajul o face să se simtă ‘altfel’ și că fără pic de fond de ten ar fi aproape de depresie.
Mi s-a părut mult, mi s-a părut ușor deplasat deși sunt convinsă că sunt multe dintre noi care au o imagine greșită asupra propriei persoane.
Cred cu tărie că frumusețea este în noi și nu pe noi!
Că frumusețea nu vine din păcăleala hainelor, păcăleala machiajului, a unghiilor false (pe care by the way le iubesc, însă nu îmi rezistă pe unghii datorită psoriazisului), a pozelor cu filtre.
Hai să avem curaj zic să fim naturale , fiindcă dimineața când Făt Frumos se trezește lângă noi nu am vrea să fugă sau să dea veste în țară că nu a dormit cu Ileana Cosânzeana!
Ps: am găsit un material mega interesant despre cum și în ce fel se produce un ruj, click aici!
Sursă hyperlink: ziarul Financiarul






1 Comments
Vai, nu erai femeie daca n-aveai rujul asta, si mai era unul format din multe rujulete, de diferite culori. Creionul verde sau albastru, sclipicii de pe pleoape, buze trandafirii, toate dadeau fata femeii anilor ’80-’90. Vara, de la polonezele in pielea goala de la nudisti, cumparam ochelari de soare rotunzi, ca de broasca, rujuri sidefate cu capac transparent, tigari proaste si slip aproape tanga. Era un pic de “dezmat” si pe vremea aia, dar mai decent nitelus. Rimelul era intr-o cutiuta alba, care avea, atunci cand o deschideai, oglinjoara, periuta si rimel solid. Abia daca mai puteai sa clipesti cu naclaiala aia de pe gene! Si, sa nu uitam blugii “Brooklyn”, cu talie inalta, papucii albi cu talpa rigida, cu toc, adusi din Polonia (cu ce eforturi!) si bluza din panza topita cusuta cu matase alba. Dupa o astfel de aparitie, toti soferii de pe “Trabant” sau “Dacia 1100” claxonau…