Știi că niciodată nu am fost disperată să apar în fel și chip doar ca să mă văd pe ecran sau în vreun ziar.

Exceptând  zilele când mă târa mama la toate castingurile la mine s-a petrecut natural totul.

Și mă refer aici la cei 8 ani de studiu și trecerea castingurilor fără a fi iubita, nevasta, verișoara, cunoștiința nimănui.

Cândva , să știi că sufeream fiindcă de câte ori mergeam la castinguri și poate le mai ratam, de fiecare dată mă întrebam de ce oamenii ăia m-au chemat daca știau că nu au nevoie de fața mea.

M-am călit repede fiindcă la 16 ani intram în primul serial românesc de la Prima Tv- ‘ În familie’ și pe la 18 deja eram expertă în a petrece câte 16 ore pe un platou.

Deja la vârsta aia eram de mult în familia PRO unde am făcut la propriu armată.

Lucru bun de altfel, fiindcă astăzi sunt așa de puternică, atât de hotărâtă, dar și  cu o imagine curată datorită fetelor de la pr care ne-au învățat ce este respectul pentru presă.

Care ne-au învățat când, cum și cât să vorbești cu presa.

Pe vremea mea, ,mor de dragul replicii ăsteia, sedințele foto erau de mult stabilite.

Se știa clar cu  ce fotograf se lucra, ce concept se dorea și  în cadrul cărei publicații urma să apari.

Pe atunci presa venea întotdeauna la ședințele foto:

O dată să te cunoască, o dată să aibe acces la tine. Nu oricine și oricum putea să vorbească cu artiștii semnați de Pro.

Aia era politica!

În mare cam știai ce te întrebau, dar cu toate astea pr-ul Pro-ului nu te lăsa nici o secundă singură cu vreun ziarist.

Noi am furat de la fetele astea cât alții poate în 20 de ani de experiență.

Iar astăzi mă bucur enorm că atunci când sunt invitată la vreo emisiune colegii mă respectă, ba mai mult, acceptă condițiile mele.

Am și eu niște păsărele: nu vreau să fiu lângă oricine, oricum și  în orice conjunctură.

Le mulțumesc că m-au crescut cu toții și m-au lăsat să mă dezvolt selectivă, că nu se supără pentru refuzuri și mă iubesc și apreciază în continuare.

Le mulțumesc că întotdeauna mă sună, iar dacă într-adevăr preiau ceva,ei bine, o fac cu ghilimele  aferente luând informație de pe blogul meu.

Da, știu, unii ar spune că știrile nu sunt astea.

And is so true, dar măcar în cazul meu apreciez și-i respect la rându-mi fiindcă mereu am avut o relație profesională bazată pe apreciere.

Iar atunci când știi să-i vorbești unui om, când știi programul fie că e vară, iarnă,muncă de noapte pe la evenimente, sărbători yoc, salariu nu mai discutăm- nu ai cum să nu-i iubești.

Așa că, dragi colegi din presă- astăzi este despre voi!

Vă mulțumesc că ați pus umărul la imaginea curată pe care mi-am construit-o în atâția ani (14ani), vă mulțumesc că îmi respectați mereu deciziile, vă mulțumesc că după atâta timp încă dimineața la cafea am surprize și văd știri despre mine.

Neplătite, nevorbite!