Cunosc locul acesta încă de la început!

De pe vremea când veneam mereu cu Sofia  încălțată numai cu cizme fiindcă noroiul era cât casa.

Deși trăiește de mult micile bucurii ale vieții pe la țară  la bunici, întotdeauna ne face plăcere să ne reîntoarcem aici.

Cu anii am observat că devine mult mai selectivă la ceea ce își dorește să facă, încă nu îmi dau seama dacă i se datorează faptului că mai mereu vede animale și trăiește printre ele sau dacă interesul se îndreaptă spre altceva.

Astăzi la cererea ei dorința a fost să se dea pe tiroliană și să coloreze o planșă cu nisip.

Evident că pentru noi nimic spctaculos, dar pentru ea  it was magic.

Mi-am dat seama că de prea multă protecție excesivă pe care i-o ofer copilului meu, ei bine, în tot acest timp în afară de câteva tentative eșuate în a o împinge să meargă la înot  nu am făcut nimic pe partea de sport.

Ca atare zic că a venit vremea să iau niște măsuri și să înscriem și noi copilul undeva.

De energie nu duce lipsă!

Și este păcat să nu și-o consume.

Am discutat cu Popescu și ne-am propus ca-n ritmul și dorința ei să descoperim împreună cam ce i-ar plăcea.

De luni mă apuc de research.