Ieri am plecat de la job pe jos până acasă și în intersecția unde stăteam la colțul unei covrigării era un puști de vreo opt – nouă ani.

M-a întrebat dacă pot să-i cumpăr o bucată de pizza, fapt care m-a bucurat, căci măcar nu cerea bani.

Eu sunt genul care îmi fac tot felul de scenarii, drept pentru care am început să îl întreb ba una, ba alta:

‘-Și…ia spune-mi,  te rog, unde sunt părinții tăi?

-Păi la servici!

-Păi,și ei știu că tu faci asta?

-Nu!

-Și crezi că s-ar bucura?’

Moment la care copilul se blochează, îmi mulțumește politicos și fuge.

Așa de mult mi-aș fi dorit să vorbesc cu el și să văd ce este în căpșorul lui…

Dar…nah, nu a fost să fie.

Oricum ar fi, cred că cel mai bine ar fi să  nu încurajați cerșetoria. Nu știți unde se duc bănuții ăia.

Mai bine oferiți-le ceva de mâncare și știți sigur că bieții copii s-au ales cu ceva. Până și bătrânii sunt exploatați. Te doare capul dacă ai știi ce bande stau în spatele acestor povești.

Ce să mai despic firul în patru și să mai spun că nici un copil nu ar trebuie să experimenteze asa ceva, că părinții uneori sunt atât de delăsători cu viata propriul copil,că sunt unii oameni care realmente ar trebui să fie pedepsiți cu niște legi bine  implementate, încât o viața să își dorească să mai vadă lumina zilei și să nu aibe dreptul.

Din acest motiv și multe altele,iată că  în România mea se poate orice:

Și să fie muierea bătută, și copilul maltratat, și să fie bărbatul alcoolic, și să crească copii în sărăcie, și să fie vânduți, și să fie trafic de organe…și să ți se dea în cap pe strada, și să omori, dar să te afli în libertate pe străzi.

Ehe, lista nu s-ar termina!

‘Statul protejează copiii de orice formă de exploatare – inclusiv, implicarea în activităţi de cerşit conform art.6 din Legea privind drepturile copilului.

Pe bune? Unde asta? În România, sigur nu!