Luni, ora 11.30, undeva pe Decebal aflu în plină întâlnire  că…am fost nominalizată aici,însă uite cum stă treaba din punctul meu de vedere:

Blogul www.tilyniculae.eu a început timid din dorința de a trece peste greutățile pe care mi le oferea viața.Scriam din an în Paște fără a da share pe vreun cont social.

Îmi aduc aminte când mă panicam atunci când vedeam 10-15,apoi 100,apoi 500, apoi 1000,2000,salt direct la 8000,40.000 de oameni care îmi citeau, trăiau,reacționau la ce scriam Eu!

Prima dată țin minte cum voiam să șterg  fiindcă mă gândeam cum lumea ar spune câte-n lună și în stele despre viața mea, dar tot eu mă încurajam și îmi readuceam aminte cum gura lumii nu contează, cum mizam pe oamenii care împărtășesc aceleași lucruri ca și mine, dar și cum speram să întâlnesc, să formez o comunitate de oameni care se respectă, apreciază pentru lucrurile pe care le fac.Cum vroiam să existe echitabilitate, cum nu am vrut să existe cineva care să mă ghidez ca un Pr, care să răspundă în numele meu.

Acum doi ani era doar o speranță care venea din niște goluri personale, niște lupte, niște boli, niște MARI încercări!

Deși am fost dintotdeauna persoana care ajută, persoana care a crezut că never say never, persoana care a simțit cum trebuie să faci bine,persoana care nu a gândit strategic, persoana care și-a lăsat familia ca să ajute alte familii, tot EU am fost persoana care am trăit din ajutorul altora.

Și pentru că niciodată nu uit copilăria mea, lacrimile,dorințele de atunci…astăzi sunt ce mama m-a învățat:

Un om care știe să fie ASERTIV!

Dacă acum doi ani tastam cu teamă, astăzi vă mulțumesc pentru susținerea,energia,vorba bună,respectul și încrederea câștigată!

Fiindcă DA, siguranța internă nu a dispărut, este la loc sigur condusă de valorile și principiile mele de viață. Flash-urile copilărie când nu aveam ce mânca,hainele care rămâneau prea mici,adidașii rupți,ghiozdanul vechi,drumurile pe orice anotimp plecată la activități ca să îmi depășesc statutul,orele lungi pe platourile de filmare, alergătura între școală dar și locul care ne oferea liniștea financiară zilnică-Buftea,oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată și au contribuit la dezvoltarea mea, încurajarea pe tot drumul vieții.

Fără acele etape cu siguranță nu aș fi fost cea de Azi, cu siguranță nu aveam să fiu:

Ambasadorul copiilor prematuri pentru Asociația Unu și Unu

Loc unde m-am regăsit din plin prin campaniile umanitare:

Fire de Dragoste-din care s-au dotat trei maternități cu botoșei, cuiburi,șosete croșetate pentru cei aflați la terapie intensivă

Swimathon(foundraising)pentru primul call center dedicat părinților care astăzi stă în picioare  0800.390.678

http://unusiunu.com/team_member/program-specialisti/

#voceaprematurilor în Parlament la o dezbatere vizavi de legea familiei

Lansarea colecției #Sofisticata-din încasări o parte din bani se duceau către asociație

Proiectul ‘Gloria și unicornul magic‘- un proiect minunat realizat în colaborare cu ITSYBITSY și alte doamne care activează în  zona de parenting. M-am bucurat fiindcă am reușit să dau viața unor personaje inventate de noi,să pot participa la partea de producție,dar mai presus să pot ajuta asociația cu o parte din  banii care veneau din vânzarea cd-urilor

Fii femeia de succes!

A fost o campanie tare dragă sufletului meu care se adresa femeilor de orice vârstă care au intrat într-un impas.Se ofereau locuri de muncă, iar eu am fost imaginea campaniei fiind un om care nu s-a rușinat în a sta ori pe scenă, ori în fața camerelor,ori la birou ca oricare dintre noi.

M-am bucurat fiindcă am putut transmite un mesaj frumos… și acela era:

Nu contează vârsta,nu contează pregătirea,nu contează domeniul…important este să nu avem RUȘINE, să ne acordăm TIMP,dar și ÎNCREDERE!

Fiindcă o putem lua de la capăt întotdeauna!

#Stopviolența condusă de SALVAȚI COPIII

Ospătar de suflet pentru Davidut- o provocare pe care am acceptat-o imediat, iar de acolo s-a legat o frumoasă poveste de prietenie

Participarea mea constantă în școli unde îmi doresc ca cei mici să priceapă că imaginea adevărată nu este cea pe care o văd ei în mediul online,dar cum prieteniile,relațiile sunt cele din viața reală și nu cea virtuală.

Campanie de ziua mondială a psoriazisului, ușor nu a fost…expunându-mă public în numele atâtor oameni care suferă și sunt marginalizați.

Iar lista poate continua lejer fiindcă sunt implicată pe tot parcursul anului în proiecte de care nu am menționat.

Însă, scopul meu nu a fost nici pe departe cel pentru recunoașterea publică,ci pentru convingerile mele, pentru puterea pe care o am, pentru schimbarea pe care o pot face(fie ea cât de mică), pentru amintirea la ce sau cine am fost eu cândva!

Cred că suntem toți oameni,cred că nimic pe lumea aceasta nu ne poate aduce bucurie mai mare decât rezultatul ‘lucrului bine făcut’!

Dar mai cred și în faptul că fără credință,consecvență,transparență,responsabilitate profesională și iubirea față de aproapele TĂU nu ai cum să duci niște bătălii așa de mari.

Și, deși am menționat de faptul că-n timp s-a strâns o comunitate frumoasă de oameni care mă ajută pe mine să îmi găsesc energia&puterea, că am reușit prin autenticitate și asumare publică să fim un număr cât mai mare, realizezi cum poate fără să vrei devii un role model,și,iată cum mă simt copleșită, fâstâcită atunci când aud de niște nominalizări.

Nu le-am căutat, nu le-am dorit, însă aș fi o ipocrită să spun că nu m-a emoționat aflarea veștii!

Suprema întelepciune este a distinge binele de rău!