M-am trezit de dimineață cu chef de plimbare și de căutat mărțișoare.

Am dat un search repede și primul târg unde am vrut să merg a fost la Muzeul Satului ‘Dimitrie Gusti’, un târg organizat în perioada 23 februarie-8 martie 2015.

Cei care vin vor avea ocazia să achiziționeze mărțișoare tradiționale, creație a meșterilor populari, dar si mărțișoare realizate cu multă imaginație de artiști plastici.

Despre mărțisor ca și tradiție se știu următoarele lucruri:

‘Tradiţia vorbeşte despre mărţişorul confecţionat, în satele de odinioară, dintr-un şnur bicolor simbolizând înfruntarea dintre anotimpul friguros şi cel călduros, oferit şi purtat ca atare la 1 Martie sau despre mărţişorul de care se agăţa o monedă de aur sau argint pe care părinţii îl dăruiau copiilor, fete şi băieţi. El se purta la început legat la mână, iar mai târziu în piept sau la gât. Se credea că cei ce-l purtau erau, astfel, feriţi de boli şi de deochi, erau sănătoşi, bogaţi şi norocoşi.’

Astăzi sărbătoarea Mărţişorului este legată de obiceiul dăruirii, la început de primavară, în luna ce-i poartă numele, a unui obiect artizanal prins de un şnur din două fire răsucite, colorate alb şi roşu ce se poartă agăţat în piept una sau mai multe zile de către fete şi femei.

Mă așteptam la mai mulți expozanți și să fie mai multă lume care să treacă pragul muzeului. Mi-au atras atenția niște mărțișoare realizate handmade pe care de altfel le-am și pozat, restul fiind  destul de kitschoașe.

Muzeul Satului este un loc care îmi amintește de copilăria mea iar eu voi fi veșnic îndrăgostită de casele vechi.

Cine știe, cum și când aș putea să am o asemenea cășuță. M-ar încânta până peste  cap un bordei care de fapt este locuința din  aia săpată în pământ.

Erau specifice în sudul Olteniei chiar și în prima jumătate a secolului XX, în special datorită condițiilor climaterice locale, dar și cele economice.

Sunt extrem de frumoase bordeiele și se pot identifica după forma lor: la exterior apar ca niște movile de pământ acoperite de buruieni, sub care se lasă până la nivelul solului pantelele acoperișului din paie de grâu. Interiorul este realizat din bârne groase, ciolplite din stejar,care se înalță deasupra solului cu cca 1m.

Tot din stejar sunt confecționate și scândurile groase ale șarpantei în două ape, scânduri care se sprijină pe meșter grinda ce traverseaza întreaga grinda.

Bordeiul cuprinde o încaperea de acces în pantă și cele două camere, aflate la o adâncime de cca 1,5 m:camera denumită ‘la foc’, având o vatră liberă cu horn piramidal, și camera de locuit, cu sobă ‘oarbă’.

Îmi imaginez cum  în verile toride aș putea sta bine merci!

Ahh, ce simplu și frumos trăiau unii!