Săptămâna asta m-am uita pe blogul Adelei Pârvu pe care o citesc ori de câte ori am ocazia.

Am stat preț de o oră și am citit mai multe articole care aveau legătură cu zona Maramureșului și cu meșteri locali sau oameni care au venit din Europa ca să investească în zona de acolo.

Pff, nu am fost niciodată în Maramureș și după ce am citit, documentat i-am zis lui Popescu că mi-aș dori de Paște să fim doar noi trei într-un sătuc departe de lume, cu tradiții care nu s-au uitat, cu mâncare bunăăă… ce să mai încolo și încoace, undeva departe de Tot și Toate.

Găsisem niște case absolut bestiale recondiționate de un român (el le construiește), pe nume Dănuț Hotea.

Duncan Ridgley  este un englez care și-a deschis propria afacere – închiriază căsuțe vechi maramureșene în satul Breb.

Sunt trei la număr: Casa Mică, Casa Veche și Casa Pictată.

Arată de mori, senzațional.

După ce pozele m-au convins, articolul Adelei și-a făcut treaba, am început să văd ce ar însemna un mijloc de transport până acolo.

Mașina ieșea din ecuație, Sofisticata nu rezistă atâtea ore pe drum (ca să nu mai spun că în opt ore ajungi în Grecia), trenul era o opțiune bună (foarteeee bună) până când am făcut un calcul și am zis că este inadmisibil ca un bilet la vagon de dormit să fie 325 ron, iar pentru copil să fie 250 ron.

Wtfff?

Păi ce  condiții oferă ei versus prețurile astronomice pe care le au?

Am închis și acest capitol și am zis că facem o aroganță, zburăm până la Cluj, iar de acolo să ne preia proprietarul.

Nici mai mult, nici mai puțin de 180 euro dacă am fi plătit like now.

Mi s-a zbârlit părul în cap, m-am făcut verde albastră și am acceptat ideea că de banii ăia zbor până la Bruxelles, dar merg și cu trenul for fun până la Bruges unde țin de vreo patru ani să ajung.

Hai pe bune, este real că în România nu poți să îți faci o vacanța decentă și cu costuri rezonabile?

Era vorba de trei zile, nu plecam o săptămâna!

Mi-am revenit rapid când Duncan nu mi-a răspuns la solicitarea mea, probabil pentru că nici eu nu am fost fermă și o fi sătul de oameni indeciși.

Daaa, rămânea în picioare locația superbă, eram departe de lume, eram înconjurați de natură și săteni, dar nu știam dacă s-ar fi ocupat cineva și de masa aia copioasă. Mi-a fost jenă să insist și să întreb omul când eu știam clar că nu am nici cea mai mică intenție să stau între opt și zece ore în mașină.

Pe site îți explică că în prețul per cameră este inclus și mic dejunul, dar dacă vrei se pot face și  cine în casele localnicilor.

Suna frumos, numai că Popescu mai bine crapă decât să intre în casele necunoscuților. Nici la vecini în vizite nu merge de rușine.

Overall, am scris despre aceste căsuțe fiindcă sunt minunate, iar eu cândva o să ajung acolo. Dacă nu ajung eu de Paște poate îți place ție!

Dar nah, mai întâi prioritățile și apoi dorințele.

Uite și tu cum arată…

 

 

 

 

Sursa poze:http://www.villagehotelmaramures.com/