Yoy, ce repede trece timpul ăsta! Parcă ieri eram în metrou la Londra și alerga de bezmetic,era agitat,iar eu habar nu aveam ce urma să se întâmple!

Omul îți schimba traiectoria vieții, dar cel mai important își dorea să facă asta alături de mine…și începea bine:

Într-o capsulă privată în London Eye fix de ziua mea! Isțet, vroia să cad pe spate…

‘-Vrei să fii soția mea?

-Nu…

-Cum adică, nu?

-Nu pot să cred Popescule, ești nebun?’

Și uite așa în doar câteva luni am organizat una dintre cele mai frumoase petreceri…ever.

I-am zis :m-as mărita de o mie de ori, fiindcă m-am simțit specială,iubită,apreciată,admirată,dar cel mai frumos dorită!

Și cele enumerate nu prea s-au schimbat în anii ce au trecut…

Povestea cu rochia este una cât se poate de simplă fiindcă tot eu…cu repeziciunea care mă caracterizează am ales-o în 5 minute.

Am văzut-o pe un site, am probat-o și am spus pe loc: este a MEA! Nu am dorit să mă uit și în alte magazine. Cât despre pregătiri, împreună cu alți prieteni am stat să facem fluturi din lut pictați,crengi vopsite în alb, suporți pentru lumânările care aveau să atârne, rama  direcțională  de la intrare cātre mesele cu fluturii ce simbolizau primăvară,alegerea florilor pentru nași,lumânările,momentele artistice…inclusiv dansul inventat acasă!

Dar și tot circul care a fost la pachet pentru că domnul ginerică se rușina și refuza categoric să danseze.

Nici nu deschidea el dansul… ci tata: care și-a dorit enorm să trăiască ca să mă vadă mireasă, să mă conducă la altar!

Eu i-am dat bonus,deschiderea serii cu the one and only ‘miresica’ pe melodia Doris Day- Que Sera Sera–

 When I was just a little girl
I asked my mother what will I be
Will I be pretty will I be rich
Here’s what she said to me

Que Sera Sera
Whatever will be will be
The future’s not ours to see
Que Sera Sera
What will be will be

When I grew up and fell in love
I asked my sweetheart what lies ahead
Will we have rainbows day after day
Here’s what my sweetheart said…continuarea o căutați pe youtube:)!

Într-un final a reușit să mă asculte și să îmi facă pe plac…doar una-i doamna Popescu:)! Iar momentul a fost unul extrem de emoționant…pentru că nimeni nu se aștepta să îl vadă pe tata că deschide seara, dar absolut  nimeni nu credea că domnul Popescu o să facă vreun dans.

Ce s-a întamplat în toți acești ani?

Nu ne-am schimbat,deloc…identici-the same problems- over&over(cred că nici nu o să ne schimbăm,face parte din chestia aia cu sarea și piperul),i-am dat viață Sofiei, nu am plecat în nici o vacanță peste ocean așa cum plănuiam la începutul relației noastre,am trecut prin momente grele-,părinții bolnavi,spitalizări cu propriul copil, boala mea care a avans agresiv,pierderea copilului,darrrrr cel mai important am fost împreună ACOLO:

Cu bune și cu rele, cu supărări,cu discuții,cu regrete….

Astăzi împlinim 6 ani de când tata m-a condus la altar, iar bărbatul meu se scurgea pe picioare când înaintam spre el!

De atunci mi-a promis că an de an o să facă în așa fel încât să îmi aducă buchetul de la nuntă…and he did it!

Pe cel de la nuntă, mai exact de șase ani- l-am păstrat uscat, așa cum am văzut eu la mama mea,timp de 25 de ani…

Deși bujorii nu se găsesc în această perioadă(iată că,an de an a avut noroc),dar ca un semn de iubire și apreciere a venit cu acel buchet.

Pe 17 aprilie 2016,oficial ne bucurăm de al șaselea an…de căsnicie, fiindcă noi am pariat pe dragoste și am câștigat!