În timp ce unii o înjură pe Olivia Steer (care de altfel este o minunăție de femeie), alții stau și comentează noul show început la Pro

‘Sunt celebru,scoate-mă de aici!’ și înjură bieții oameni care participă, șterg cu ei pe jos la propriu…(nu o să înțeleg niciodată de ce stăm să judecăm atât de dur și aiurea în tramvai fără să cunoaștem detalii. 

First of all, așa se numește show-ul de ani de zile- ‘Sunt celebru,scoate-mă de aici!’

SO, de departe ca acești concurenți să se considere ‘vedete’. 

Au fost sunați, au fost curajoși și participă într-un show de televiziune pentru o experientă altfel. 

Doi, pentru cei care tot se întreabă unde este varianta live a emisiunii?

 Păi toate intervențiile prezentatorilor sunt live fix din junglă, nu au studio în Pro!!!! Mai puțin probele concurenților și ce se întâmplă în tabăra lor, dacă nu ne-am pripi în a emite păreri, nu era atât de greu să pricepem că fizic nu ar fi fost timp de montaj și de dat de dat pe post timp de două ore/ ce fac ei timp de 24/h.

Anyway, am simțit nevoia oarecum să le iau apărarea fiindcă știu cât de greu le este tuturor- de la echipă până la concurenti day by day.

Încă o dată felicitări pentru nebunie).

Și acum să revin la realitatea mea, căci acolo vroiam să ajung după paralela asta…a venit și rezultatul de la biopsie.

Yup, cel mai greu moment sa deschid un document și să văd ce naiba scrie. Am sperat, am crezut, m-am mințit sau m-am amăgit că nu era psoriazis.

Verdictul alb pe negru era așa- imaginea histopatologică orientează către psoriazis.

Atât de bulversată eram încât am dat reply la laborator în loc să-i dau lui Popescu și să mă exprim ca o soție derutată ce eram.

Și am încasat-o cu greu, am tras aer în piept, mi-am zis ‘bine că este doar atât’, mi-am propus să îmi schimb stilul de viață( evident fiind o boală autoimună/fct pe sistem nervos),să fiu ZEN!

Asta ca asta, dar…vin și momente mai frumoase când uit complet, pentru că realizez cum crește fetița mea.

De o săptămână nu mai face pipi pe ea…YUHUUUUU, next level baby.Si, am realizat fix astazi prinsa in rutina zilnica de familie.

Așa m-am bucurat, dar asa m-am bucurat de altfel ca  la fiecare etapă (când am scăpat de biberoane, când a început să mănânce singură, când nu mai plângea noaptea, când a început să doarmă toată noaptea, când a început să facă o mulțime de lucruri care să ne bucure pe noi că este mare și independentă).

După șapte luni de schimbat patul de câte două sau trei ori pe noapte fiindcă nu vroia să o pun pe wc, sau mai rău, ceasul suna și nu mă sincronizam ever cu mâtzica,un come back la chiloțeii magici…a venit și momentul mult așteptat.

Ce să-i faci la noi mai greu cu toate, dar important este că mă declar o mămică tare fericită zi de zi.

Iar fericirea asta și liniștea pe care o voi avea de acum încolo o să fie tratamentul pentru o boală urâtă și pe viață.

Zen ,Zen,Zen!!!!

Sursă poză- Pinterest