Uite, tocmai ce-am stat minute în șir în față bibliotecii mele!

Îmi este dor să citesc!

Am atâtea cărti pe care nu le-am răsfoit! Of, da, trebuie să recunosc cu mâna  pe inimă că am un copil tare solicitant.

Seara nu stă  în cameră fără mine! Nu mă lasă să citesc. Ci doar cărți cu povești! Avem zeci…

Lucru care de altfel este grozav pentru ea! Este momentul nostru de conectare.

Aș putea, evident, după ce o adorm  să vin la bibliotecă. Să îmi aleg o carte și să citesc!

Dar nu-mi găsesc puterea să mă ridic din pat! Simt că sunt multe nopți pierdute la activ! Și nu de bumți, bumți, ci de emoțiile nopților când nu știi dacă copilul din dotare face vreo febră și multe altele!

La un  moment dat chiar mă gândeam să pun camere în casă! Fiindcă toată noaptea sunt când la bucătărie, când la baie cu Sofisticata, când intră Popescu să își ia haine fiindcă pleacă la servici! Cred că ar ieși ceva funny dacă am viziona!

Revenind la cărți, da, am obosit în față laptopului și  îmi este dor de mirosul unei file.

Îmi este dor să descopăr de la pagină la pagină ce face un personaj, sau, de ce nu, să citesc despre  educația în alimentație! Să descopăr o carte bună de rețete, să mai răsfoiesc dicționarele vechi de la ai mei!

Când ne-am mutat în apartamentul nostru, acu’ nouă ani, i-am spus lui POPESCU  că îmi doresc  o bibliotecă pentru cărțile vechi pe care le avem de  la părintii noștri sau de la bunica,  străbunica.

Pe prima etajeră de sus sunt cărtile cele mai vechi, moștenire de familie,îngălbenite, pătate! Au istoria lor! Da, îmi este dor să citesc!

În schimb, seară de seară, dar seară de seară spun la povești pentru copii… ce n-ai văzut! Sînt un alt personaj în fiecare seară,  fie că vorbim despre ‘Elefănțelul care voia să doarmă’, ‘Povestea unui Brotăcel’, ‘Aventurile unei prințese’,  ‘Povestea de Crăciun’ sau de ce nu… ‘Aventură cu dragoni’.

Da,știu! Însă  fii-mea nu are o problemă cu acțiune! Și, lista poate continua…

ÎMI ESTE DOR SĂ CITESC!