Da, cunoaștem cu toatele momentele alea bestiale când îl întâlnim pe Făt Frumos, când tremură carnea pe noi că ne-a lovit norocul, când îți spune că te iubește și nu mai poate după tine.
Cunoaștem cu toatele sentimentul ăla care îți dă aripi atunci când țac pac vine cu inelul și ți se pare că ești cea mai norocoasă muiere de pe planetă.
Stați calme că cele care încă nu l-ați descoperit, pe el, adică pe sentiment sunt ferm convinsă că măcar o dată în viață ți l-ai imaginat.
Că deh, așa suntem noi…de când ne jucam cu păpușile ne doream toate să fim ‘mama’ dar în poveste cu ‘tata’.
Zilele sunt pline și fericite, plimbări lungi, nopți de dragoste, atenție cât casa, iar după nunta ca-n povești te trezești că ai direct parte de basmul tău.
Devii și mamă!
Nimic de zic, frumos sentiment, însă realitatea te izbește atât de tare încât pe repede înainte vin momentele alea când îți dorești să nu mai bagi la spălat de 4 ori pe săptămână, când nu vrei să îți mai ocupi mintea cu replica ‘ Dar, azi ce mâncare să mai fac?’ sau mai bine, ai niște flashback-uri ca-n serialul Ally Mcbeal cu momentele când picioarele tale erau masate seară de seară și trupul îți era dat cu toate cremele pământului.
Păi nu?
Păi da, că doar una este iubi.
Și uite așa în timp ce dădeam cu Nufărul pe șosetele fiică-mii am avut și eu acele îndepărtate amintiri când spălam rufe doar dacă vroiam (vorba aia: aveam cu ce să mă schimb), când făceam mâncare doar așa pentru a impresiona și când seara la baie stăteam cu orele pentru ritualul de înfrumusețare.
Să mai zic că am găsit cheia de la baie după trei ani și că în casă se găsesc doar creme pentru dermatite, bube și bubițe, dar nimic for a young women?!
Am la cremă de gălbenele cât pentru tot Bucureștiul.
M-am trezit că nimeni nu îți explică cam cum stă treaba după măritiș.
Că vorba aia se fac cursuri pentru toate tâmpeniile, dar un coaching pentru viața de femeie măritată nimic.
Nu pot să fiu 100% ipocrită fiindcă în casa mea Popescu pune mâna și face multe, dar nu pentru că este ‘iubi’ la mijloc ci pentru că ‘femeia’ i-a explicat în cei nouă ani că nu s-a întâlnit hoțul cu prostul.
Și chiar dacă rufele alea nu le spăl eu de mână parcă tot îți vine așa lehamite să tot faci aceleași activități în ‘dezvoltarea ta personală’ de gospodină obosită.
Pe al meu om l-am învățat că există un număr unde poate suna pentru mâncare la pachet sau mai bine: covrigei.
Moare mama soacră dacă citește.
Și nu, nu face Popescu al meu nici un naz, fiidcă trăim în 2015!
Chiar dacă știu să gătesc de toate și vorbim aici de la feluri de mâncare până la prăjituri, chiar dacă am dobândit disperarea maică-mii la curățenie adevărata situație este cam asta:
M-am săturat să strâng, spăl, gătesc,you name it.
Ca atare de câteva luni aka șot din dotare a băgat la marele greu.
A fost și este într-adevăr problema mâinilor mele care nu mă mai ascultă, dar chiar și așa am spus time out cam la toate.
Știi ce bine e?!
#freewilly


2 Comments
Fain articol! Subscriu la faza cu “m-am saturat” dar ce sa-i facem, dam asa inainte, noroc ca si al meu ma mai ajuta chit ca vine rupt de oboseala, ba mai face si pe dadaca vreo ora pe zi ( mai multe in week-end) cand plec eu la serviciu. Pffff si cand ma gandesc ca poate la anul o punem si de bebe nr.2….. oricum eu ador meseria de mama, dar si se sotie, mai ales cand ne gasim si putin timp pt noi 🙂 . Toate cele bune si ma rog din tot sufletul pt sanatatea ta :*
Hey, fix la asta mă gândesc și eu. La bebe nr 2.
Și da, am noroc cu carul că Dragoș este activ la tot și mă ajută la orice.
Mulțumesc mult pentru gândurile bune.
Chiar ai eram destul de tristă!
Să auzim numai de bine!