La inceputul lunii mai vorbeam cu cei pe care-i cunoasteam si i-am rugat daca au timp si chef sa scrie cateva cuvinte sincere si la obiect despre mine. Intentionam sa le introduc la sectiunea “About”.

Mi  s-a parut mult mai ok asa decat sa stau eu sa scriu despre mine, istoria vietii mele (nu intereseaza pe nimeni). Este la fel ca atunci cand mori si nu spune nimeni: “pfff, da’ ce de scoala a facut!”.

No way, totul se rezuma la: ori era un om minunat bla-bla-bla, ori era un nenorocit si curvar, ori ce fata de casa era daca ne gandim si la sexul feminin si lista poate continua. Nu intentionez sa duc aceasta postare in zona morbida ca nu am murit; sunt mai vie ca oricand si plina de viata. Dar vroiam sa spun cat de mult m-a bucurat in dimineata asta ca, desi am vorbit prin luna mai, uite ca oamenii care te iubesc si te apreciaza nu uita. De regula nu prea sa stiu sa primesc nimic fiindca sunt genul care ofera mereu. Si tare bine a mai fost sa citesc cu ochii plini de lacrimi si sufletul care tipa de fericire.

M-am emotionat profund sa stiu ca lumea chiar se poate baza pe mine, ca nu sunt o persoana oarecare  in viata lor si ca, la un moment dat, prezenta mea a contat.

Randurile de mai jos mi-au luminat fata. Mai jos sunt descrisa prin ochii altora.

Txs girls!

“O scrisoare care sfidează timpul si spațiul

Când mi s-a propus sa scriu paragraful de introducere pentru blogul extrem de cunoscutei Tily Niculae mi s-a părut un lucru aproape imposibil de realizat. Eu si Tily suntem vechi prietene, s-ar putea spune, cele mai vechi prietene. Nu cred ca mai exista altcineva in viața mea sau a ei pe care sa fii cunoscut de la o vârsta atât de frageda, si in atât de adâncă profunzime.

Ca dovada, deși multi ani ne-au despărțit, la revedere totul a fost la fel ca la început. Același sentiment de iubire si respect, aceleași lacrimi de recunoaștere reciproca, si mai presus de orice Tily, ca întotdeauna, mi-a redeschis ochii, pentru a nu știu câta oară fata de copilul vesnic din mine; fata de partea din mine pe care ea, mai mult decât oricine altcineva, o vede si o învie inauntrul meu. Pentru asta ii sunt vesnic recunoscătoare si o prietena pe viața.

Știam ca Tily, in lipsa mea de mai mult de zece ani din viața ei, a capatat treptat si pe buna dreptate o anume notorietate pe scena televiziunii romane. In schimb, nu știam chiar cât de departe au dus-o farmecul ei nativ, talentul creativ instant vizibil, istețimea relaxata, si nu in ultimul rând, personalitatea ei sincera si abundenta in zâmbete si voie buna. Oricine o cunoaște pe Tily poate atesta ca este genul de persoana care aduce lumina si caldura in orice încăpere.

Acceptând sa scriu acest intro despre buna mea prietena, intitial am fost intimidata de imensa lipsa de cunoaștere in ceea ce privește viața ei profesională. Insa, nu mi-a luat mult sa înțeleg ca, deși Tily are sub centura un portofoliu impresionant, si oricine poate cauta pe Google si găsi instant informație abundenta si poze cuceritoare cu ea, scopul blogului ei este mult mai profund decât ceeea ce poate sa ne comunice mass-media despre ea.

Am regăsit aceeași persoana plină de viața, matura si inteligenta, capabilă sa ia orice încercare in piept si sa izbaveasca. In același timp, la prima noastră revedere după atatia ani, stand sezute la o tigara si un vin bun i-am mărturisit ca simt de parca suntem aceleași copile de șase ani care făceau nazbatii împreuna, radeau si plângeau pe umărul unei celelalte, si se ajutau sa treacă peste micile ofuri ale copilăriei in suburbiile Bucureștiului. Numai ca, de data aceasta vinul a reprezentat un bonus.

Optimismul ei, pofta de viața si entuziasmul cu care îmi vorbea când se mira de numărul rapid crescător de fani pe pagina ei de Facebook cat si pe blog, îmi confima faptul ca Tily este una din putinele persoane care a reușit sa-si păstreze spiritul de joaca, creativitatea inovativa cât si naivitatea in fata unei forte mondiale de expunere personală.

Prin blogul ei Tily ne împărtășește faptul ca este o persoana ca oricare alta, cu vise si temeri, cu patanii si învățături, cu confruntări de zi cu zi si in special ne oferă o fereastra spre viața ei de mama, rol pe care il îndeplinește cu desavarsire.

Prin articolele scrise ea ne îngăduie sa fim parte din viața ei, ne încurajează sa ne deschidem mintea si inima si o face cu umilinta, înțelegere si mai mult de atât, cu grija si respect fata de fiecare dintre noi.

Draga mea, ești un fenomen, o forța a naturii de neoprit, iar eu iti sunt follower for life.

Cu multă stima si iubire, Cea mai veche prietena a ta, Andreea Paraschiv “

 -Best art designer – Andreea o puteti gasi aici. 

‘ Ma gandeam sa scriu cateva cuvinte pentru Tily, despre Tily, dar mi-am dat seama ca de fapt este despre mine si nu sunt decat cuvinte. Mai este si simtire, de mai bine de 8 ani de cand am cunoscut o fata, la o nunta, intr-un oras, altul decat Bucuresti. Imi aduc si acum aminte cum infundata cu capul in carti in acea perioada, ma uitam cum cateva fetite se inghesuiau sa faca poze cu tine, iar eu nu stiam cine esti. Nu era ignoranta, dar pur si simplu nu ma uitam la televizor – nici acum nu o fac. Si ma bucur ca a fost asa, pentru ca practic din acel moment a inceput un drum in care eu am cunoscut in primul rand omul din tine si nu vedeta. Un drum de cunoastere si marturie una la viata celeilalte, in care ne-au apropiat experientele traite si la bine si la mai putin bine. M-am bucurat si ma bucur in continuare, ca Tily de pe ecran, in viata reala este un om ca noi toti, cu dorinte, cu sperante, cu bucurii si cu lacrimi. Ca Tily a mea este acum o femeie in plina ascensiune, ca te vad cum cresti de la un an la altul si cum ai transformat calitatile tale in fapte. N-am putut niciodata sa te privesc ca pe o vedeta, ci ca pe un om cu o dorinta nebuna de a fi mai bun, de a reusi si de a nu se da la o parte in fata problemelor. Daca ai fi fost doar o vedeta pentru mine, probabil ca nu ai fi putut sa-mi fi alaturi atunci cand pe mine, viata m-a incercat. Si poate nu multi stiu lucrul acesta despre tine, dar esti omul care atunci cand promite, face! Fara vedetisme, false modestii. Nu, Tily a mea atunci cand a fost nevoie a pus umarul la treaba. Si de aceea imi esti draga si ma bucur ca viata a ales ca drumurile noastre sa se intersecteze, iar noi sper sa fim fete destepte si sa nu luam lucrul acesta de-a gata. Sa ne fim martore a existentei noastre si sa ne sprijinim reciproc. Atat cat poate fiecare – fara reprosuri, fara asteptari false. Asa a fost si sper sa fie in continuare. E multumire mare sa stiu ca in viata mea este un om ca tine si pentru mine acestea sunt adevaratele binecuvantari. Multumesc, Tily! ”    Oana Popescu Argetoia