Hai că-i culmea, simplu:treci la acțiune și teoretic ar trebuie să apară un copil.
Practic, lucrurile nu stau chiar așa. Cel puțin în cazul meu, nu, nu stau așa.
Și asta pentru că apariția unui copil din punctul meu de vedere nu este ca o decizie ca și când te-ai duci să îți alegi niște pantofi.
În momentul când am știut sufletește că o pot primi în brațele mele pe una dintre cele mai mari minuni ale lui Dumnezeu, atunci am decis că este momentul să și fac ceva în sensul acesta.
‘Being a mother is learning about strength you didn’t know you have, and dealing with fears you didn’t know existing!’
Toată lumea știe,cum că, un copil îți schimbă viața în bine sau în rău.
Depinde după gradul de maturitate al fiecăruia (am auzit și demențe multe pe genul-le-a stricat viața, sau că…mai bine nu îl făceau).
Cel mai important din punctul meu de vedere este cum un copil te obligă să devii mai responsabil și mai atent la orice.
Bine, asta dacă și îți dorești să te dedici 100% acestui rol: de părinte.
De ceva vreme și Sofia și tati vor încă un kinder pe la noi prin casă.Nu aș spune nu,dar vezi, nu e așa de simplu cum spun ei…nu e, nu a fost, și, nici nu o să fie.
Toată lumea îmi spune că dacă stau să mă gândesc de o mie de ori cu atât îngreunez un proces care până la urmă o să devină natural cu fiecare zi petrecută în patru.
Eu spun că dacă stau mai mult și mă gândesc,pe bune, sunt cu atât mai obiectivă și realizez dacă sunt aptă pentru tot ce înseamnă mamă de doi kinderi:
-timp alocat (nu vorbesc de iubire, ci timp alocat pt lucrurile uzuale)
-împărțirea taskurilor(care din pct meu de vedere zic că am ajuns la o situație super decentă fiecare știindu-și rolul)
-somnul (Oh,Doamne cât am așteptat să dorm o noapte întreagă)
-spațiul&intimitatea (din 3 în 3 secunde sunt strigată, dar am ajuns la performanța în care pot totuși să fac un duș as long as i want to, pentru că am găsit într-un final cheia de la baie)
-plecările (loc,costuri,bagaje,program)
Evident că nu mă mișcă reacțiile din jur ale oamenilor!
‘Hai,fă-l pe al doilea.Vei vedea ce bine o să fie!’
Mereu am mers pe feeling, și da, chiar dacă mă văd mamă de doi, chiar dacă mai am multă iubire de oferit necondiționat, parcă este prea mișto acum să o iau de la capăt.
Dar cu toate acestea aud zilnic…’HAI,mami,hai azi!Când vine frățiorul sau surioara mea?’
Și mă topesc numai la gândul să o văd cu alt pui, sânge din sângele nostru la ea în brațe.
PS: există cumva vreo șansă să pun o vorbă bună și să nu fie exponatul numărul 2 plângăcios, cu dureri de burtă,dinți,febre,viu pe la 3 dimineața și cu chef de joacă,eventual să și doarmă câte opt ore pe noapte?
Cer mult? Că dacă-i pe așa mă și apuc de treabă…
Sursa poza: Catalin Nastase
12 Comments
La mine cea de-a doua fata chiar a fost o minune. Prima m-a terminat fizic și psihic de nu știam cine sunt și cum mă cheamă. Dar m-am lăsat în voia lui Dumnezeu si când a decis El ca e timpul a mai venit un pitic în familie. Cea mare, avea 2.3 ani. Eram foarte speriata. Cea mica, Nectaria, a adus cu ea liniștea care îmi lipsea. Eu sincer spun ca mi-a fost mai ușor de când au fost două decât atunci când aveam doar una. Irina, cea mare, a devinit mai responsabila, mai înțelegătoare și nu mai cere atata atentie. Acum au 3.5 respectiv 1.6 ani. Ele stau pe covor și construiesc lego, “citesc”, se aleargă și se joacă împreună. Timp în care eu fac mâncare, curat, citesc, îmi beau cafeaua sau chiar trag un pui de somn pe canapea. Nu mi-as fi imaginat niciodată ca o sa fie așa de bine cu doi. Susțin ideea “cu doi e de doua ori mai frumos” și mă gândesc serios dacă e valabil și pentru trei..
Wowww! Asta este bine ca poti face mancare si toate cele. Eu acolo am intampinat mari probleme! Nu vroia sa ma lase sa fac nimic, isi dorea numai in brate.
Dar nah, au trecut. Si cu toate astea ma i-au fiorii pe sina spinarii cand imi readuc aminte de atatea si atatea nopti. Cum efectiv imi era frica sa vina seara fiindca urla pana a doua zi dimineata. Va pup si sa va traiasca!
Hello mamicilor! si eu la fel stau f mult pe ganduri daca sa mai fac un bebe..si asta nu pt. ca nu mi-as dori, ci pt. ca imi este teama sa nu cedez psihic, pe bune!! din cauza timpului in primul si primul rand, lucrez 12 h pe zi, inclusiv sambata, sotul pleaca la 6 dimi si ajunge si la 22 seara acasa..deci o nebunie.. practic pe Isa am crescuto mai mult singura..traim intr-o lume agitata din pacate.. mai ales daca nu ai o situatie materiala f buna te agiti si mai mult.. sunt atatea cerinte in ziua de azi si chiar daca nu doresc sa imi rasfat f mult copilul tot am ideea aia ca sa aibe mai mult decat am avut eu..cu siguranta voi regreta toata viata daca nu mai fac un bebe caci imi doresc din tot sufletul dar nu stiu cum ma voi descurca.. nu am rabdare cu unul dapai cu doi.. o iubesc enorm pe fetita mea dar din cauza grijilor, a timpului, stresului etc o reped de mai multe ori iar dupa aceea ma simt ff vinovata.. sarmana nici la dus nu o las f mult sa se joace pt ca sunt prea obosita si vreau sa ma bag in pat..e greu sa o duc la scoala,,imposibil ! nu am cum daca la ora 7 trebuie sa fiu la servici,,si sta mai mult pe la socrii, o mai duce si o vecina de la ei si tot asa ne chinuim..deci?! un alt bebe??..dar repet imi doresc enorm , enorm!! va popic si Doamne ajuta la toata lumea! eu zilinic ii multumesc Fecioarei Maria ca sunt mama, este o minune!!
Lasa timpul sa decida, iar parerea mea este ca nu este cazul sa mai punem presiune pe noi…at all! UIte asa ne imbolnavim!
Ai gasit cheia de la baie? Eu inca o caut… 🙂
Ai idee cat am folosit in deplasari pentru noi, adultii, din portbagajul unui Ford Mondeo (care este imenssss) ? Da, respuns corect: nimic 😉
Am gasit-o. Si pot sa bag mana-n foc si pentru cine a ascuns-o!!!!
Stii, toti spun ca daca primul a fost cu colici, purtat in brate si leganat non stop, plangacios si daca ai simtit iesind fiecare dinte in parte, atunci al doilea va fi extra-mega-super pufi si cuminte.
Da’ cine isi face curaj sa-i creada? :))
Așa le răspundeam și eu… am murit de râs! Te pup!
Uite, aici am scris cate ceva din experienta mea cu doi. Nu stiu daca am voie dar, dacă nu, rezolvi tu la moderat. https://caietulgalben.wordpress.com/2015/05/09/cu-doi-e-mai-usor/
Te pup și singurul sfat pe care vreau sa ti-l dau e sa ai încredere, dacă Dumnezeu iți dă un copilaș în grijă tot El te și ajuta sa “o scoți la cap”.
Multumesc frumos! Cu siguranta o sa citesc, dar acum sunt pe fuga rau de tot! Zi frumoasaaa!
Pfff… cu unul mi s.a parut mult mai greu decat cu doi! :)) diferenta dintre boier si mimoza este de 2ani si 7zile. Este super misto cum se joaca amandoi, cum el o invata sa.si stranga hainele, sau ii tine morala ca nu e frumos sa iti superi parintii si fratele mai mare 🙂 (acum au 5, respectiv 3ani).
E Atat de misto, incat in februarie le va mai veni un tovaras de joaca.
Zi frumoasa iti doresc!
Simona inseamna ca tu 100% ai expérimentât varianta the easy way. Am preteen care isi culcau copilul la ora 20:00 si se mai vedeau a doua zi la ora 08:00.
Sa stii ca admir femeile curajoase si puternice. Eu nu sunt, at all.
Felicitari pentru tot si multumesc pentru comenatariu si timpul acordat!