Și azi țin minte ghiozdanul meu cusut an de an de TATA, care ce să vezi, îmi dădea aceeași replica:

Nu are nimic ghiozdanul. Îl cos și o să fie foarte bun.

Am plâns? Oh, da! Aveam ceva nou an de an…Ah, stai să mă gândesc- NU!

Era verde și mare. Mult mai mare decât mine. Dar nah, trebuia să fie bine compartimentat ca să intre cât mai multe cărți și caiete. Dacă adăugam și echipamentul de sport, pfff, Moș Crăciun  cu tolba lui era mic copil  pe lângă mine.

În fine, din păcate anii au trecut și eu m-am trezit cu o scolioză de toată frumusețea. Și da, a contribuit și mizeria aia de ghiozdan.

Pentru că sistemul nostru de învățământ care este așa defect obligau profesorii să ne cheme cu cartea și caietul.

Nu a contat niciodată că toți eram cu cheia de gât, că nimeni nu ne aduce în ML-uri la școală. Și cărăm tata, zi de zi, an de an.

Din păcate lucrurile nu s-au schimbat și zilele acestea am rămas îngrozită de monstruozitățile de ghiozdane ce le văd la copii.

Sofia este o NOROCOASĂ. Are tot la școală. Vine cu hainele de pe ea și atât. Nu cară, nu își aduce, nu uită, nu pierde.

Totul este la clasă și în dulapul personal.

Acum, însă ce fac cei care au copii la școala de stat? Ce fac cei a căror clasă este prea mică ca să le permită depozitarea la dulap a cărților, caietelor?

Ce fac cei care nu vin cu părinții și cară și ei așa cum am cărat și eu…repet, zi de zi, an de an?

M-am gândit că o să fie de ajutor una dintre emisiile mele de la radio de anul trecut.

Mi-au luat 31 de ani ca să aflu cât de importantă este alegerea unui ghiozdan pentru coloana vertebrală.

Ca un sfat până dați play, lăsați dorințele copiilor și încântarea lor la diferite personaje. Faceți în așa fel încât copilul vostru să aibe coloana vertebrală protejată.