‘ -Burtica mea cere ciocolată’  și răspunsul venea instant:

‘ – Sofia, nu ai voie…ai uitat că ți-a fost rău?

Cam așa am ținut-o pe mâțica trei zile până când și- a revenit și am putut să fim din nou pe un regim alimentar normal.

Trei zile mă întreba non stop dacă are voie paste colorate și azi s-a produs minunea… nu am mai scăpat de gurița ei.

Uite-mă pe mine pe 3 ianuarie la aragaz (tot ce îmi doream și de la 2015, ya right) ca să îndeplinesc dorința Sofisticatei.

La noi în familie lucrurile merg pe varianta ‘the easy way’…este pe genul mănâncă tot și orice.

Vezi să nu…

De la tâtă până în prezent trebuie la fiecare masă să fiu mega creativă, să mă gândesc sub ce formă, culoare, miros aterizeaza mâncarea în fața ei.

Un mic exemplu: pâinea cu unt și cu miere, domnia sa a dorit să le mănânce  separat cam vreo doi ani.

Oricât ne chinuiam să-i explicăm că sunt fix aceleași lucruri și ajung tot în stomacul ei, refuzul era tot mai mare. Până într-o zi, când mi-a venit ideea să prăjesc pâinea (ca să se topească untul) și  să-i spun că a mâncat  ‘pâine cu unt și miere‘.

Ya…, not the easy way at all.

Așa și cu pastele, am gasit o farfurie cu față zâmbitoare  acum un an, iar de atunci problema a fost rezolvată.

Pentru pastele cu sos roșu am folosit următoarele:

Sos de tomate de la Jamie Oliver combinat cu sos de roșii făcut de soacra mea

2 cepe tăiate mărunt+ 2 căței de usturoi pe care i-am folosit la călit 

ulei de măsline

sare/piper după gust

parmezan ras

o cană mică cu paste din spanac și sfeclă