OPA…
Vine vara bine-mi pare fiindcă am pe mine șunca MARE!
Zilele trecute am fost să îmi caut costum de baie fiindcă ne pregătim de concediu, de vacanță, de soare, de mare, de plajă, de timp de calitate…de poze!
Și, instant am realizat (ca-n fiecare an de altfel) că nu îmi mai plac costumele de baie pe care le am.
Evident, nu o să spun că nu îmi place corpul meu,ci costumele sunt de vină:))!
Și, anul acesta mi-am propus să port costum întreg!
Rațiunea…una simplă-gata, corpul nu mai este ce a fost, iar faptul că soarele este din ce în ce mai nociv mă face să devin mult mai atentă când vine vorba despre expunerea la soare.
Am mers, am căutat, am probat și la fiecare cabină, concluzia era the same: sunt precum o orcă eșuată și aratăm ca o gogoașă, pe bune de nu, ÎNFURIATĂ!
Nu vreau să stau nemâncată pe acolo pe unde mergem ca să am și eu abdomenul plat, dar nici să mă feresc de Popescu cu cele trei straturi de burți.
Pentru că…da, cele care au născut nu sunt toate cu material genetic absolut senzațional,de exemplu cum este ANCA SEREA!
La mine…s-au lăsat TOATE!
Iar în timp ce mă uit la unele poze cu modelele astea de pe internet, încă am puterea să cred că dă minunea peste mine…găsesc costumul, dar poate ajung să mă văd ca și ele:))!
Cu niște picioare lungi, abdomen plat, sâni fermi și un bronz de invidiat…
Încă mai caut, dar dacă îl găsesc vă dau pontul, nu de alta, dar să ne simțim și noi mișto atunci când vine vara,fără photoshop!
6 Comments
?????
Pana mea de gene….si genetică :-((((((*
Cu trupusorul tau, Tily, gasesti costum, problema e la mine…Poate, oare, toata industria de profil, sa dea material pentru un costum pe marimea mea? Sunt dezamagita de felul in care kilogramele s-au asezat pe mine, pe burta si pe brate. Ultimul costum era tare frumos pentru ca aratam eu bine, deci, costumul, oricat de ieftin e, arata bine pe un corp proportionat. Doamneee, parca ma vad: in slip, dupa orice bolovan care ecrana privirile celor care stateau in legea lor, la soare. Am iubit marea, abia asteptam sa vina jumatatea lui iunie ca sa plec. Mergeam o noapte cu trenul, dar nu-mi pasa, aveam cafeaua in termos si eram fericita. Imi placeau teii abia infloriti de la Venus (acolo era mai ieftin, prin sindicat), imi placea mirosul aerului de dimineata si priveam cu drag pescarusii albi care zburau pe cerul albastru. Na, ca m-a apucat melancolia! Tin minte ca intr-un an mi-am luat costum de baie, oja, papuci si ochelari de soare de la polonezele bisnitarese care stateau innamolite la Techirghiol. Muream de dragul meu! Am purtat ochelarii aia pana cand n-am mai vazut prin ei de zgariati ce erau. Tily, nu-ti fa griji, arati foooarte bine, ti-o spune un critic al propriului corp!
Multumesc tare pentru aprecieri!
Dar stii cum este…noi nu facem parte din lumea inchipuitelor, ci din lumea celor care sunt ancorate in realitate!
Asadar, cum iti spuneam si in postul anterior: tare mult mi-as dori sa te intalnesc si in viata reala!!
sa simtim ca suntem mame,nu manechine depresive
Ce buna a fost asta!
Desi…ma uitam la o gagica care avea un copil de un an in brate si era din cap pana-n picioare impecabila!
Cum reusesc?! Ma intreb, cum?!
La mine sarcina nu a trecut neobservata! Si crede-ma da pe google:) 21 kg!!