Ahh, ok… îmi să râd și nu prea!
În primul rând iartă-mă, știu, multe săptămâni de când nu am tot scris. Însă, crede-mă că, am un motiv bun. NU mă simt pregătită să îl povestesc.
Dar îmi vine să povestesc ceea ce am trăit aseară. Mă gândesc cât de trist este când ai probleme grave și ești disperat să ajungi la spital.
Așa și cu mine de când ușor, ușor începeam să nu îmi mai simt piciorul drept. În primă fază, în timp ce munceam de zor la studio m-am gândit că mi-am legat șireturile prea tare.
Apoi, mi-am spus că am stat într-o poziție ciudată și în ultimă instanță am sunat la medicul de familie.
Atât a fost necesar să aud:
Du-te la camera de gardă să nu fie vreun tromb pe vene.
Aoleo, acum, azi? Un tromb? Păi nu m-au băgat pe tratament fiindcă mi-au zis că-s tânără.
Și uite așa mi s-au înmuiat genunchii gândindu-mă că poate situația este urâtă.
Cu foarte mulți dintre voi vorbesc în privat, drept urmare i-am scris lui O care este asistentă la Județean. Ieșise din tură, dar mi-a recomandat să mă duc la Floreasca.
M-am dus! Mă simțeam penibil având în vedere că erau urgențe reale. Da, știi cum e, nu înseamnă că venind pe picioarele mele lucrurile nu se puteau complica.
M-am dus degeaba! De la recepție mi-au zâmbit frumos, spunându-mi că, nu exist specialist care să facă ecografie doppler seara.
M-am uitat mirată gândindu-mă: FRĂȚICĂ, plec! Dar totuși, dacă este extrem de important ca cineva să mă vadă până mâine dimineață?
Resemnată m-am dus la mașină și ca de obicei în România noastra- SUNĂ UN PRIETEN.
Prin ceva intervenții am ajuns să mă vadă colega unei prietene de familie. Aveam noroc. Făcea gardă pe terapie intensivă.
Am urcat scările spitalului și numai asta ziceam:
Popescule, îți dai seama ce omor e aici ziua?
Popescule, da tu vezi ce jeg este?
Popescule, pe bune acum, cum să lucreze și ei când stau în niște condiții de îți vine să fugi?!
După vreo 40 de minute de așteptare a ieșit și doamna doctor, de altfel, foarte drăguță- uitându-se cam cruciș la mine.
Dar a înțeles situația când i-am spus că tata a făcut infarct, eu am trombofilie și surpriză:
Nu sunt pe tratament și nu îmi simt piciorul drept!
M-a primit într-un salon, mi-a făcut ecografie pe vene și artere. Stătea cu spatele și nu-i vedeam mimica feței, nici măcar buzele.
Și la un moment dat am auzit un- AHHHHH!
Să mor pe loc și nimic altceva! Voiam să vorbesc, dar parcă era prea concentrată și nu îmi doream să o deranjez. Voiam să întreb- AHHHH, ce doamna doctor?
În capul meu numai asta auzeam:
Aoleo, e la mine? Așa grav? V-am zis, nu îl simt! Chiar nu îl simt.
În salonul respectiv era o doamnă la 76 de ani care urma să treacă printr-o operație. Nu am rezistat. Simțeam că îmi iese inima din piept și întreb:
Dumneavoastră ați oftat?
Da, domnișoară. Nu mai suport perfuzia asta!
M-am relaxat și am așteptat să îmi spună doamna doctor cu exactitate cum stă treaba.
Mi-a explicat ce trebuie să simt în cazul în care apare un tromb și m-a relaxat spunându-mi că simte pulsul la picior. Am aflat spre uimirea mea că trombii venoși se pot face și pe artere și pe vene. Yeye, ce bucurie!
Pentru liniștea mea sau a dumneai a chemat chiar și chirurgul ca să își dea cu părerea. Circ mai mare nici că a existat!
Eu… în chiloți.
Intrau în salon, ba unul , ba altul.
Deci? Pentru ce ai venit?
Păi, eu de unde să știu pentru ce am venit?Nu îmi simt piciorul.
Râdea. Hahahah- LA BLOC, știam că ești așa simpatică și în realitate.
Nu, ce te supără.
Ah, spuneți așa…
Cert este că venele și arterele sunt în regulă( cel puțin la piciorul drept), dar totul este de la coloană.
Eu știu că am dureri insuportabile, scolioză, că o ridic pe Sofia deși nu ar trebui, dar să mă lovească așa dintr-o dată chiar m-a făcut să îmi dau două palme și să am un reality check.
Acu, vă țin la curent. Sper să nu fie de operație! Sincer, de abia am născut!
Nu știu dacă mă duc de bună voie!
Până atunci să le dea Dumnezeu sănătate_ E. R, A. M
10 Comments
Buna Tily, am avut si eu probleme serioase cu coloana si nu numai eu.. asa ca din experienta iti spun ca la cutit ajungi doar daca nu crezi in kiroterapie:) iti recomand cabinetul Doamnei Maria Kant unde alexandr. Pautov profeseaza inca. Face minuni!!!
Ralu, multumesc mult! Mult de tot!
Draga Tili , imi pare nespus de rau ca ai aceste “mici” sper probleme de sanatate. Iti scriu si recunosc ca sunt o cititoare ocazipnala a blog-ului tau, dar ceea ce mi a atras atentia a fost acum remarca facuta vis a vis de spitalele noastre.pe scurt vreau sa ti spun ce am trait pe pielea mea la spitalul de copii m.s. curie . La inceputul lunii aprile mai exact pe 4 aprilie mi a fost operat copilul ce avea 8 luni pe cord deschis de catre o echipa de medici italieni (a avut un DSV multumesc lui Dumnezeu ca a trecut cu bine) internatii fiind la sectia de cardiologie etajul 5 toate bune si frumoase .sectie renovata de prin 2013 daca nu ma insel …exceptie facand personalul asistentele care iti vorbeau groaznic de urat…cat timp cel mic a fost la terapie intensiva mai exact 2 zile pe mine m au mutat la et.3 la chirurgie….unde cu durere iti spun ca este jale…efectiv puteai sa juri ca te afli in alt spital…era mizerie pereti murdari draperii rupte miros greu de suportat si cel mai grav erau puricii…cele doua zile mi s au parut jalnice..nu mi puteam imagina cum un spital pt copii arata asa…o sectie de chirurgie chiar…mutandu-ma din nou pe cardiologie si aducandu-mi copilul in salon..remarc ca spitalul nu avea sa i dea macar un sirop Panadol…nu m a deranjat ca l am cumparat eu…dar ma gandesc la bietii copii a caror parinte poate abea are de o paine…si l aduce sa l trateze la spital..unde spitalul nu are un sirop sa i dea…in fine a trecut saptamana si nr am externat…unde la plecare cel mic mi a luat rujeola…pt ca pe sectie mai adusasera un copil cu rujeola in salonul vecin..a urmat alt chin..la 2 saptamani de la operatie ne am internat la victor babes cu rujeola…aici alta poveste..personalul super de treaba si binevoitor dar spitalul dezastru..peretii cazuti..murdari ….nu stiu daca ai nostrii conducatori vor realiza cata nevoie avem de spitale sterile curate in care medicii sa si poata face treaba cum trebuie…ti am scris toate acestea in cat sa afli si cum sunt spitalele pestru copii..unde te duci sa tratezi una si te alegi cu alte sapte virusuri.te imbratisez cu drag si multa sanatate. Doamne Ajuta! ??
Mara, imi pare rau pentru suferinta voastra! Nici o mama nu ar trebuie sa treaca prin asa ceva.
Si Sof a fost operata de doua ori si stiu sentimentul. Este adevarat ca pentru ceva minor. Insa la 8 luni si noi bateam spitalele cu ea.
Atunci nu aveam energie sa fac ceva fiindca ma concentram numai pe ea.
Sa fie bine,
De cate ori lasam zecile de milioane in privat…fix asta gandeam.
Popescule, dar daca nu-i aveam? De ce ar trebui ca parinti sa nu stam linistiti ca avem specialisti, spitale curate?
De ce trebuie sa las un salariu pentru o raceala ca sa-i vorbeasca frumso copilului si sa fim tratati cu respect? Deci te inteleg. Va imbratisez si eu!
Draga mea Tily, frumoasa si iubitoare mamica. Iubeste copila dar iubeste-o tinand-o in brate stand jos. Ii explici si ea va intelege si va accepta in cele din urma. Este doar propunerea mea, a unei mame de doi copii frumosi pe care i-am tinut in brate multa vreme plus multe alte treburi care acum nu le-as mai face sau mai corect si sincer spus le-as fave cu masura.
Pe tine scrie probabil un traseu de mai lunga durata: Neurologie, RMN de coloana (toate cele 3 zone), fizioterapie si kinetoterapie. Ia in calcul sa te informezi si de injectii cu ozon. Am si eu cifoza, scolioza, inceput de hernie cervicala si din acest punct de vedere fac recomandarile. Iubeste-te draga mea si ocupa-te de tine pentru ca daca tu esti bine si cei de langa tine vor fi bine si vor avea pe cine sa iubeasca mult timp.
Te imbratisez!
Iti multumesc mult, MARIANA!
Da, me too! Cifoza, scolioza si cred ca incepe si o hernie de disc. Mi-am gasit rmn-ul din 2013, dar clar, trebuie repetat!
VA pup draf! Asa ma incarca mesajele voastre! Numa bine…
Ai nascut??? Iti doresc multa sanatate si insanatosire grabnica!
Acum aproape 6 ani:))
La sfarsitul postarii ai scris “sincer,abia am nascut” am recitit,am crezut ca nu vad bine,am cautat sa vad data postarii,este recent.sunt confuza.:))
Era o gluma in discutia cu medicul. Adica subtextul era: De abia m-am dus sa nasc de frica, ce sa ma operez pe coloana! Am facut lumina?:))