Blog

Ce frumoasă ești! Unde locuiești?

Și când te gândești că de la vârsta de trei, patru ani   noi îi învățăm adresa unde locuiesc.

În caz că se pierd, pericole, accidente sau când  părinții sunt în imposibilitate de a comunica această informație.

Dar, nici o secundă nu îți trece prin cap ce poate însemna această informație prețioasă.

Vreau să vă povestesc despre pericolele internetului, despre ușurința și neglijarea cu care  ne lăsăm copiii.

Din lipsa timpului și ‘beneficiul’ prost înțeles a timpului petrecut online.

NU! Așa NU!

Copiii noștri departe de a fi doar generația digitală, copiii noștri sunt GENERAȚIA celor mai multe ABUZURI care încep de la vârste fragede în online.

Voi începe prin a-ți spune că până la starea de urgență copilul nostru avea un timp alocat pe tableta familiei de 15 minute.

Nu a avut telefon personal, tableta sau laptop.

Acele 15 minute au fost tot timpul monitorizate printr-o aplicație de parenting control despre care o să știi în acest articol..

Dar nu-i așa? Ceea ce am trăit  din luna martie ne-a dat normalitatea peste cap.

A mea, a ta, a tuturor.

Pentru că la școala online au fost necesare  diferite device-uri (în așa fel încât- ba să avem acces rapid la imprimantă în timp real, acces la GOOGLE CLASSROOM  pentru a vedea  ce fișe  încarcă profesorii de la clasă și lucrează direct pe fișierul trimis) ne-a obligat să facem o trecere rapidă și nedorită la multe gadgeturi. Multe ore petrecute cu ochii în lumina albastră.

Ne adaptam din mers și fiecare zi era diferită.Era imperios necesar  pentru suportul și ajutorul Sofiei.

Toate la pachet cu fundă, nașterea lui RADU în starea de urgență și acomodarea cu un sugar.

Un soț ce muncea de acasă, un copil în stare de șoc cu ceea ce trăia.

Peste noapte ,Sofia, a ajuns să aibă:

Tabletă pentru școală (chiar daca este a familiei)

Laptop (am reparat laptopul meu vechi și i-am instalat tot ce avea nevoie  să fie independentă de ajutorul meu)

Telefon  (telefonul meu vechi )

Inițial, mi s-a ridicat anxietatea la cote maxime. Dacă am fi fost cu viața noastră înainte de COVID19 , atât eu, cât și soțul meu am fi spus: NICIODATĂ! Niciodată atâtea gadgeturi.

Apoi, am încercat să văd prezentul și nevoia  pentru acele ore de la școală.

Ni se comunica în timp real un test. Nu întrerupeam ora.Era minimul de susținere pe care puteam să îl arăt învățătoarei.

Așa că aveam alt device de pe care puteam printa rapid pentru următoarea oră.

Sofia nu putea să iasă de la ore fiindcă în bucătărie era Popescu, la program full time și  care vobea cu clienții de dimineața- până seara.Ținea un bebeluș în brațe cât eu mă ocupam  de nevoile ei….Dacă ieșea din greșeală de pe ZOOM, dacă nu înțelegea vreun exercițiu.

Însă, așa cum s-a întâmplat în casele multora dintre noi, controlul a fost scăpat de sub control.

Iar de la 5 minute, 10 minute, cu siguranță au fost zile întregi, cu ore neîntrerupte de a petrece timp cu ochii în lumina albastră.

Ecranele inhibă nevoia de conectare. Copiii sunt emoție pură pe care nu o pot gestiona singuri.

Contactul virtual excesiv  a făcut din copilul meu să fie un copil ‘legumă’, cu o  îndeplinire artificială a nevoilor ei. De la entuziasm la furie. Ca un rollercoaster timp de câteva luni de zile.

M-am trezit în plin conflict cu un copil care era receptiv și care îmbrățișa cu bucurie rutina zilnică. Organizarea și planificarea.M-am trezit cu un copil care nu coopera.

Sofia, vino la masă, te rog!

NU!

Sofia, te rog închide tableta! Au fost patru ore la școală. Deja au trecut alte  două ore.

NU!

Sofia, nu vreau să te condiționez, dar se pare că nu  dorești să mă auzi, dar refuzi să înțelegi!

NU!

Sofia, ai trei minute să închizi!

NU!

Și uite așa începea conflictul. Simțeam că o iau razna dacă mai auzeam de multe ori: NU!

M-am întrebat când și mai ales cum am ajuns aici, când de fapt unul dintre vinovați eram chiar eu.Nu știa de jocurile online, nu stătea cu orele pe  youtube.Pentru că programul era așa de bine organizat, încât după amiaza și-o petrecea la joacă. Dar când spun joacă, joacă ERA. Afară în aer liber cu copiii. Leapșa, sticluța cu otravă ar fi doar câteva din jocurile preferate.

În lumea online lucrurile sunt  complicate, profunde și periculoase!

Îți ziceam că avea un timp limită de doar 15 minute pe tableta familiei. Iar acel timp era controlat de aplicația  Kaspersky Safe Kids. Ne-am dorit de când i-am dat acces la un gadget să știm ce accesează, cât și mai ales cu cine comunică în online.

Nu i-am permis să aibă conturi sociale. Nu i-am permis nici măcar să fie filmată pe Tik Tok-urile prietenilor.Mă bucuram că îmi povestea și astfel puteam să am o discuție prin care să-I explic pericolul la care se expune fără să fie conștientă.

Încercăm să avem o relație bazată pe încredere cu Sofia, dar până la urmă este un copil.

Nu doresc  să-i controlez telefonul mereu. Nu pot fi polițistul  din casă toată viața. Ci încerc să o învăț  deschis despre lucruri BUNE dar și mai puțin bune.

Pe de altă parte copilul mă vede cu telefonul în mână aproape  tot timpul. Cel mai prost exemplu.

Au fost discuții repetate, nu o spun ca pe o scuză, dar îmi câștig existența din acest telefon.

I-am arătat  cum răspund la mailuri, ajut persoane, fac proiecte, editez, filmez și câte nu mai fac doar cu TELEFONUL. Doar pentru a fi mobilă și pentru a îndeplini cât mai multe task-uri prin casă și nu numai.Vede cum la laptop la cameră am un sticker, i-am povestit pe înțelesul ei ce presupune să dai ok la orice aplicație care îți cere ‘allow’, iar de atunci vine și mă întreabă dacă este în regulă să dea OK. În principiu am mizat mult pe conștientizarea acțiunilor și nu numai.

Sunt părintele. Sunt responsabilă! Am datoria de a o crește sănătos și ferită de potențiale pericole.

Să o îndrum să își facă alegeri bune și în acest fel să nu ajungă printre copiii care nu le spun părinților adevărul despre timpul petrecut online și activitățile pe care le desfășoară pe internet.

Ok! Cu siguranță te întrebi ce fac concret?

În primul rând am început de foarte mult timp să vorbesc deschis cu ea despre educația sexuală.  Care începe de acasă. Până să avem pretenții de la alții, ar trebui să facem acest  lucru cu copiii nostri. Simplu și la obiect. Fără denumiri pompoase și fără fâstâceli.

Când copilul va cunoaște de la părinte ce înseamnă și despre ce este vorba, crede-mă, nu i se va părea nimic deosebit.

Pentru că abordarea este mai mult în zona sanitară, emoțională și socială.

Din păcate în România acest subiect este încă tabu și va fi multă vreme. Și tot o vreme vom avea un număr mare de copii abuzați.

Real sau  virtual.

Pentru că această educație nu există în școli, dar este perfect normal să-i lăsăm nesupravegheați  9 +ore la conținut din online.

Fără aplicații care să monitorizeze timpul, conținutul și cererile de căutare ale copilului.

ESTE ȘOCANT! 76% dintre copiii care au participat la studiul realizat de la TELEKOM au conturi de social media. Vârste fragede – 10 ani.

Dar și mai șocant este că doar 51% dintre părinți au răspuns că știu despre acest lucru.

În anul 2020 sunt copii care petrec peste 9 ore în fața device-urilor, mult prea mulți cu conturi sociale.

Știai că, abuzul poate fi de mai multe forme?

Abuzul psihic

Abuzul sexual

Abuzul emotional

Abuzul medical

Neglijarea- la această secțiune intră și nepăsarea noastră când stau cu orele pe online nesupravegheați

Ce ai zice dacă ai afla că  43% copii au răspuns că au vorbit cu un necunoscut pe internet?

Dar ce ai spune dacă acum înțelegi cum s-a dublat, triplat numărul celor care abuzează copii în timpul pandemiei. Datorită numărului mare de ore petrecute în online.

Dar ce ai spune după ce urmărești acest video?

 

 

COPIII nu  ne spun întotdeauna adevărul.  Cyberbullyingul este un fenomen oribil. Cei care au parte de cyberbullying sunt de două ori mai expuși  riscului de sinucidere.

38% dintre copiii care au fost abuzați sexual au avut primul contact cu agresorul în online.

În anul 2020, după ieșirea din starea de urgență am văzut extrem de mulți copii cu telefoanele afară.

DE CE? Întrebarea mea este de ce?

Nu doresc să acuz, nu doresc să îți spun eu cum să  îți crești copilul, dar îți spun că  ei sunt copii iar tu ești PĂRINTELE.

Lasă-l să alerge, joace, comunice. Ies puțin afară și  tot cu ochii în ecrane? Trist dar adevărat…

Internetul a devenit noul loc de joacă.

Pentru a-i ajuta pe părinți să nu-i lase neprotejați pe copii în fața pericolelor din lumea online, dar și pentru a contribui la educarea acestora în vedere utilizării responsabile a tehnologiei, Telekom Romania a reintrodus în portofoliul lor de soluții oferta Kaspersky Safe Kids Premium cu trei luni acces gratuit.

Prin funcționalitățile pe care le oferă, gestionarea site-urilor și aplicațiilor pe care copilul le accesează, geolocalizarea acestuia, alerte și notificări în timp real în momentul în care sunt detectate activități online suspecte sau acțiuni restricționate, monitorizarea timpului petrecut online, părinții au în permanență controlul asupra activității online pe care cei mici o realizează.

Ești client Telekom?  Trimite SMS cu textul COPIL și primești gratuit timp de 3 luni aplicația  Kaspersky Safe Kids iar la finalul campaniei vei fi  taxat doar cu 1 euro/lună.

Mai multe detalii găsești aici- https://www.telekom.ro/kaspersky-safe-kids/

 

                            Fii un super erou și protejează-ți copilul!

 

 

 

1 Comments

  • bună Tilly…te urmăresc zilnic…mi am instalat și aplicația…am mai avut ceva asemănător in trecut dar copilul nu vroia sa o aibă instalată la el pe telefon….de data asta va rămâne… totuși 15 minute de net pe zi mi se pare totuși foarte puțin, chiar medicii spun de ceva o ora și jumătate la vârsta aceasta… din partea mea ar trebui zero…dar nu ai cum… copilul in pandemie rămânea singur acasă, noi părinții eram la serviciu, făcea karate online, înot, lecții online și totuși ii rămânea timp pentru jocuri pe calculator…este foarte necesar așa cum vezi că și cei mici sa se descurce in lumea asta virtuală tocmai pentru a se apăra de pericole…dar așa este mulți părinți nu supraveghează activitatea.lor online. o sa îți povestesc in privat o întâmplare cu colegul de școală al băiețelului meu…foarte interesant articolul, felicitări!!! multă sănătate tuturor acasă!!!

    Răspunde

Write a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.