Poate o mare parte dintre voi știu că noi am dus-o pe Sofia la creșa de stat!
Instinctul meu de mamă a funcționat foarte bine!
Când a fost vorba să meargă la grădi, începusem să căutăm ceva tot la STAT! Și am găsit! Cu mâna pe inimă spun că dacă astăzi Sofisticata era acolo, tare bine-i era.
Însă noi, datorită convulsiilor ei, dar și de frica ca ele să nu fie repetative, colectiv mai mic, uite cum am optat pentru o grădiniță privată. Din nou,am avut NOROC- de personal,colectiv, curățenie, activități care mai de care!
În ciuda eforturilor mele ca #Sofisticata să nu se atașeze de oameni (deși seamănă cu mămica ei) la început de grupa mare se jelește seara.
Și nu pentru că nu ar vrea la grădi, nu pentru că are vreo problemă cu locul, educatoarea, ci are o mare, dar mare problemă că ea nu este la ȘCOALĂ!
Are atâta ‘of’ în ea că nu a împlinit vârsta de șase ani, încât îmi spune că nu își dorește să mai meargă la grădi.
Pe lângă problema principală, intervine și frustrarea că ea nu face grupa mare cu pitici! Nu zi zău, Măria TA!
Știe și este extrem de conștientă că repetă grupa mare! Ce m-a uimit pe mine este că își aduce aminte de grădinița de stat la care am fost prima oară în vizită.
Și rugămintea ei este să o duc la grădinița mov! Argumentele, cât se poate de simple:
‘-Dacă nu mai am gașcă și ei pleacă la școală, atunci este simplu. Ei își fac gașcă nouă, vreau și eu altă gașcă.’
Se pune pe plâns și printre lacrimi mă întreabă:
Cum, cum mami, reușesc eu să mai fiu prietenă cu fetele dacă ele pleacă la școală? Cum, dar cum o să mai fim gașcă dacă programul o să fie diferit? Asta înseamnă că nu o să ne mai vizităm ca înainte?
Of, măi puiuț mic!
Și începe o discuție întreagă ca să priceapă că o prietenie adevărată nu are legătură doar cu locul unde ne întâlnim zilnic, ci este mult mai mult de atât.
Încerc cum știu, pot să-i explic că nu este bine să ne atașăm în viață de nimic, asta ca să nu avem dezamăgiri.
Dar, știți și voi, poate mai bine ca mine, ei trăiesc la intensitate maximă.
M-a înduioșat atât de mult încât am ajuns până să-i povestesc și lui Popescu și m-am gândit tare mult. Să ne luăm sau nu după ea? Doar mereu ne-am ascultat copilul când era vorba de un lucru care o măcina.
Voi ce spuneți?
Eu zic să-i mai dau timp și să o las o perioadă. Cel puțin așa m-a învățat viața, deciziile luate în grabă nu sunt cele mai BUNE!
Photo credit: Iulia Popescu
7 Comments
Draga mea!
Am trait aceeasi experienta ! Toti copii din grupa au plecat la scoala , numai printesa familiei noastre nu!
Motivele sunt: era cea mai mica din grupa, nu am vrut sa o supun unui test psihologic la 5 ani jum , si eu si taica su am inceput scoala la 7 ani, eram arondati la o scoal care are si clase de liceu et
Dar cel mai important: am vrut sa castigam un an de copilarie!
Unde ne grabim asa? Nu au toata viata inainte sa fie inrolati in ceva???
La inceput a facut mofturi, dar pe parcurs s a obisnuit cu noii colegi!
Doamnele de la gradinita ( de stat , si ff buna) au ramas la grupa si au ajutat o sa treaca peste chestia asta!
Chiar una din doamne , inspirata , i a zis ca o face asistenta ei personala ! Pt ca a mai fost la grady si stie mersul lucrurilor! Ambele educatoare au motivat o , au incurajat o , au lucrat cu ea in plus , fara sa le rugam noi sa faca asta! Doar din iubire si grija pt ea!
Le sunt recunoscatoare pt asta!
Cand a mers la scoala in clasa pregatitoare era pregatita , motivata si mult mai organizata decat cei care aveau 5 ani jum sau 6 ani
Ea avea 6 ani si 9 luni!
Asa ca te sfatuiesc sa o mai lasi un an la grady!
Cu drag si dragoste pt copii si copilarie !
Ania
Oho, am lasat-o! SI eu am trecut prin chestia asta: totusi sa o dau sau nu la testul psihologic. SI mi-am zis ca-s nebuna pe acelasi principiu…
Unde ne grabim? Cu anii acestia nu ne mai intalnim!
Pfff …..fii-mea trece a IX- a….si are aceeasi problemă….”iti dai seama ca ma despart de colegii cu care sunt de la grădiniță”..?!
WOWWWW! Sa va traiasca!
Am doua surori si intre ele este diferenta de 11 luni. Ai mei au insistat sa le dea impreuna la scoala, in conditiile in care una din ele avea 6 ani si 1 luna la inceperea clasei intai (nu exista clasa pregatitoare). Vreau sa iti spun ca nu se putea concentra pe parcursul tuturor orelor. Mult timp a fost banuita ca e mai prostuta din fire, pentru ca nu prindea anumite lucruri. Abia in clasa a opta a reusit sa recupereze declajul dat de varsta si s-a vazut ca e super inteligenta. Overall, a ramas precum o experienta foarte traumatizanta pentru ea, chiar daca initial era foarte entuziasmata de a merge la scoala.
baiatul meu face 5 ani in ianuarie 2015. m-am gandit daca sa-l inscriem i8n clasa 0 sau nu. pareri pro si contra. pro: ca altfel va fi stigmatizat ca e cel mai mare, ca clasa 0 e joaca, si contra: alea clasice stiute mai logice. Cantarind toate, intentionam sa il mai lasam la gradi si anul viitor, iar cei de la gradi ne-au luat-o inainte si chiar l-au mutat la o grupa mijlocie mare de la inceputul anului, cu copii nitel mai mici decat el (el fiind cel mai mare), astfel ca la anu sa nu repete grupa mare ci sa o faca o singura data in continuare. Si sincer, suntem mai relaxati de cat am luat decizia asta. Problema cu despartirea de colegi a avut-o anul asta deoarece a fost mutat de la o grupa mijlocie -mare la alta la fel dar cu alti colegi. Insa ii trece pana merge la scoala 🙂
Si Sofia a exp la fel anul acesta! Are zile si zile.
Ba vrea la gradi, ba nu vrea fiindca isi aduce aminte de fostii colegi!
Incet si sigur, trebuie sa se acomodeze!