An de an sunt recunoscătoare bărbosului fiindcă îmi ține familia aproape dar și  prietenii (puțini dar reali)!

Mă bucur ca un copil mic de fiecare dată când suntem în preajma sărbătorilor! Bucurie pe care o are și Sofia! Nu ezită să tot țopăie și să întrebe:

Da, cât mai este până vine MOȘ CRĂCIUN?

Mult a fost, puțin a rămas! Însă nu ratăm nici un moment să ne bucurăm! Anul trecut mi-am propus să o învăț colinde din Transnistria  și să plecăm împreună din ușă în ușă! Așa cum o făceam eu!

Din păcate nu o să reușim! O viroză urâtă ne ține pe amândouă în casă! Dar   seară de seară aducem spiritul Crăciunului la noi în casă!

Și, cum crezi că puteam începe?

Primul pas -împodobitului bradului!

Așa de fericită este când îl împodobește, încât an de an mă emoționează fiindcă este mai conștientă de această sărbătoare! De data aceasta după ce a pus singură fiecare globuleț, pisica ne-a rugat să ascultam colinde  în timp ce ne uităm la luminițe!

A început să plângă, să ne strângă în brațe și să ne spună cât de mult ne iubește!

Ce să mai…am început și noi să plângem de fericire alături de ea și să-i reconfirmăm iubirea pe care i-o purtăm!

Doar Sofia ne-a anunțat că este în burtica mea pe 25 decembrie 2010, iar eu de la primul ei Crăciun am grijă să ornez bradul cu cel mai prețios globuleț,  fățuca ei mică din ziua botezului! În semn de recunoștiință pentru că minunile există!

Să mai spuneți voi că cei mici nu au sentimente, că nu rămân cu amintiri puternice și că noi adulții nu suntem ghidul lor în viață!

Și pentru că eu cred cu tărie în chestia asta, iată cum de doi ani de zile împodobim și alt brăduț făcut numai din crengi naturale! Cu decorațiuni mici și frumoase așa ca ea!

Pentru mine amintirile sunt totul! Așa am crescut și asta îmi doresc să-i las moștenire fiică-mii! Versiunea cea mai bună a mea ca om pe acest pământ!

Dragă Moș Crăciun.

Casa noastră este decorată și  gata să primească sărbătoarea Crăciunului!