Aseară cu jumătate de oră înainte să începem a țipa ‘La mulți ani!’ Sofisticata s-a făcut albă la fată,  s-a lăsat moale pe mine și a început să dea la boboci.

M-am făcut și eu verde albastră la față,  mi se înmoaie picioarele când  i se face rău.

Am ținut-o așa, cam vreo două ore până când săracul copilaș s-a liniștit și a reușit să adoarmă.

Practic m-am îmbrăcat ca să am de ce să mă dezbrac de vreo trei ori și să ajung în pijamale.

Nu ar fi fost nimic că sunt în pat lânga puiul meu mic, dar nu bolnăvior.

Încă o dată am simțit pe pielea mea cum ți se poate schimba zenul de  la o stare de bine la o stare general proastă.

Overall, nu am ciocnit nici un pahar, am facut planton toată  noaptea, mi-a tremurat fiecare mușchi în parte și mă rugam să accepte medicamentele ca să o pot liniști.

Pe la ora patru dimineața a adormit bubă,  iar eu am stat cu mâna pe ea non stop de frică, și, m-am trezit azi pe 1 ianuarie 2015 să urez tuturor un gălăgios:

‘La mulți ani!’

O prietenă care era și ea în spital cu băiețelul ei mi-a zis că tragem pe ultima suta de metrii ca să fim în anul care a venit super bine.

Așa să fie…la toată lumea.

Vă mulțumesc pentru tot sprijinul acordat în 2014, pentru prieteniile frumoase care s-au legat, pentru solidaritare, pentru bunătate, pentru faptul că am împarțit și bune și rele.

La mulți ani, oameni frumoși!