Nu, nu încep să mă plâng fiindcă am creierii prăjiți oricum.

Dar acum scriu pentru sufletul părinților, care din momentul în care capătă acest statut fiecare strănut devine un mare …AHHHHHHHH!

Și acum să o iau pe fii-mea drept exemplu care intră la categoria-așa NU!

Pentru mine chestia asta cu maternitatea s-a transformat într-un mare stres și panică, datorită multelor spitalizări, așteptatului cu sufletul la gură al analizelor,diagnosticului, blablala.

Nu îmi aduc aminte să fi dormit o noapte până la vârsta de trei ani, fie că urla de durere de dinți,fie că visa, fie că făcea febre, fie că eram prin spital să nu facă convulsii, fie că, fie că…

Ca mine, multe, alte multe mame care le-au avut pe ale lor! Însă eu am crezut că  din momentul când s-a mărit, puteam să jur, că mizez pe înțelegerea și înțelepciunea ei.

Le are, oho și ce înțeleaptă și înțelegătoare este când dorește să obțină ceva,dar nu dorește să le și aplice zi de zi la rugămințile mele! Și-a căpătat și dezvoltat puterea, independența și nu ai cu cine să te înțelegi!

Dar, hai să o luăm cu ușurelul…fii-mea are predispoziție către ulcioare la ochișori! Mereu, mereu este cu mâna în ochi, mereu, mereu eu cu gura pe ea…și degeaba!

A plecat la țară la bunici cu unguentul destinat pentru ulcioare…însă nu am văzut că era și expirat! Farmacia la tarā închisă, dar am zis că până ajunge acasă nu o fi foc.

Greșit!

Dezvoltase ditamai salazionul (pe cuvânt dacă am auzit de așa ceva,detalii aici) și trebuia intervenit chirurgical, cu anestezie generală fiindcă puroiul nu se elimina.

OMG,OMG, imaginează-ți cum am fost!

Nu numai că eram disperată cum o conving, cum fac să ajungem până în punctul acela, dar cum naiba fac ca să o ia cineva în operație așa de repede, fiindcă ce să vezi,  la grădi este epidemie de varicelă și nu știam dacă domnișoara face sau nu face, dacă salazionul se mărește în tot acest timp în cazul în care nu o primește în operație, dacă analizele de sânge ies…ehe, circ MAREEE!

Toate aceste lucruri s-au întamplat scurt și pe repede înainte de luni-miercuri când cei de la OFTAPRO cărora le mulțumesc pentru intervenție, grijă,atenție,explicații au decis să o ia ultima în operație, miercuri seară.

De marți,i-am băgat în cap într-una: o să mergem pentru un tratament special cu aerosoli, că eu am masca acasă dar nu am medicamentul, că or să aibe uniformele culorile x și y, că vor avea bonete, că nu pot să intru cu ea fiindcă nu sunt echipată, că vor fi și femei și bărbați și este ok, să își țină ea masca ca să se termine tratamentul mai repede, că o să aibe un pansament fiindcă o să fie  o cremă specială acolo…

Ne-au pregătit și pe noi că o să fie vânătă, roșie, umflată, că este posibil să o doară,dar totodată posibil să tot facă în timp aceste salazioane la ochișori fiindcă nu are pe unde să se elimine puroiul…

Înțelegem,acceptăm și ne dăm semnătura!

Respir ușurată că m-a ascultat și nu  mâncase nimic în ziua respectivă de la ora 11:00,  pentru că plecase happy pe picioarele ei,pentru că a am avut noroc și analizele erau bune, starea ei bună, clinica a făcut un efort și au stat toți peste program ca să fie Sofisticata operată.

Incredibil, sincer,totul a decurs foarte bine, mârâită puțin după anestezie fiindcă nu știa ce era cu ea, văzuse branula,trăgea de pansament, but overall și-a revenit instant!

Mi-a ascultat vocea, sfaturile,i-am dat și pansamentul jos ca să înceteze cu crizele(mi-a stat inima de frică să nu văd cine știe ce pe la ochișor ei),începea să îți dorească apă…moment când decid  asistentele să-i dea și branula jos fiindcă nu a vomitat.Ochișorul puțin umflat, firele de abia se vedeau…

Gata,plecăm acasă!

În seara respectivă am adormit-o cu greu, a plâns și s-a frichinit toată noaptea în pat, am trecut cu bine și de a doua zi după operație,ne felicită și doamna doctor pentru că ochiul ei arăta foarte bine- nu era umflat, nu era vânăt…nu avea nimic!

Însă, de abia acum vine parte mișto: sâmbătă și-a smuls firele de la ochi, oficial are operația deschisă!

Am zis că mă pun în genunghi și mă dau cu capul de podea!!!!!!!

De ce?

Simplu…nu știm dacă face varicelă, nu știm dacă se reinfectează, nu știm dacă trebuie cusută, again!

Nu era nimeni care să ne ajute pe moment de la clinica unde a fost tratată, dar a venit  nașa noastră de cununie care este medic oftalmolog și a deschis clinica unde lucrează ea, ne-a dat niște pansamente speciale, sterile care nu se găsesc chipurile  de cumpărat în farmacie, și, după 30 de minute în care am zis că fac eu o criză de nervi, într-un final,dar într-un final a reușit să-i lipească ceva provizoriu pe rana deschisă.

Cu mențiunea…așteptăm și vedem dacă se închide de la sine, dacă nu, trebuie să o luați de la capăt!

A fost pentru prima oară când am fost extrem, extrem de nervoasă,supărată pe ea…you name it!

Dar a fost  și un moment când mi-am dat seama că eu nu pot să duc tragedii în adevăratul sens, iar eu mă înclin cu respect pentru cei care sunt încercați de operații mult mai grave, grele ale copiilor!

Mie mi-a murit inima a 700 mia oară,capul îmi vâjâie și sper, fiindcă doar speranța moare ultima, să i se închidă operația,dar… să fie și prima și ultima din viața ei!