Am vrut liniște!
De mulți ani, mult prea mulți ani vreau doar liniște.
Haosul din preajma sărbătorilor nu îmi place deloc. Nu mai este ceea ce am trăit eu, cumva, da, are și prietena mea dreptate.
Îmi aduc aminte cum mama mea avea un singur produs de îngrijire, cum îmi povestea despre
nașa mea.
Nu mai puteam să mai aștept nici o zi. Burta mare, de abia respiram, de abia mă mișcam, iar căldura de afară era insuportabilă.
Nu fusesem nici o zi în spital până în ziua nașterii tale.
Prima ieșire în oraș după 9 luni de stat non stop cu copilul meu.
03:00 dimineața. Sună telefonul. Mi se pare că visez. Încerc să nu mă gândesc. Mi se pare.
Dar nu, soneria telefonului se auzea.
Dimineața deschid geamul și îl duc pe RADU să vadă cerul.
Să se încarce cu energia bună de la Soare, privească, inspire aer curat.
Este ritualul nostru de când s-a născut.
Mi-am dorit să revin pe blog de mult prea multe ori și nu îmi găseam energia. Resursele. Timpul. Sunt în Gara de Nord. Stau la o masă la Mc fiindcă afară sunt 40 de grade. Te topești.
Plec la mare.
Cam asta este ceea ce îmi spune mama mea când vede tehnologie la noi în casă.
Și când te gândești că de la vârsta de trei, patru ani noi îi învățăm adresa unde locuiesc.
Anii trec, experiența își spune cuvântul și relaxarea se instalează pentru că știi ce ai de făcut.
Nu de puține ori m-ați întrebat cum am ales căruciorul lui Răducu. Încep prin a vă spune mai întâi experiența mea de acum 8 ani când am ales căruciorul pentru Sofia.
