Blog, Happy mom

Te iubesc pana la cer si inapoi

De cate ori imi propun sa scriu, imi trec prin cap o sumedenie de ganduri. Nici nu stiu ce sa spun mai repede!

De data asta, o sa ma rezum la sectiunea aia pe care o am pe blog,  „Happy mom to be”. Stau de doua ore in camera, timp in care pe fiica-mea am adus-o  pe repede inainte, cu crizele aferente pentru ca nu am lasat-o sa manance (a inceput sa faca multe fite la mancare si scuipa, iar eu m-am plictisit efectiv sa stau sa insist cu mancarea) drept pentru care azi am schimbat strategia si am mers pe varianta : Nu iti este foame, in pat la somn si mai vezi mancare la masa urmatoare.

Evident ca s-a crizat toata, o data ca nu intelegea, a doua oara ca s-a prins ca e pe bune si  ca ea nu mananca iar  eu  vorbesc extrem de serios.

Sunt multe, dar multe  datile la rand, cand imi vine sa ma pun pres in fata ei numai ca sa termin cu orice activitate  pe care am intreprinde-o ( fie ca este vorba de masa, culcare, spalat si asa mai departe) dar imi ascult instinctul si realizez ca este foarte usor sa cedez si mult mai greu sa tin pasul cu fermitatea, care asta in timp o sa-i dea valori si ea o sa devina un omulet minunat in societate.

Tre sa fac o paranteza pentru ca nu ma pot abtine ( sta de doua ore in pat si a inceput sa cante : nu mai pot sa rezist, vreau la distractie , am dormit de doua ori,mami , mami pot sa o privesc pe mare ? ) pffffff si uite asa vorbeste de doua ore ( repet) si mult prea entuziasmata de ce se intampla pe aici. L-am chemat pe taticul din dotare sa o preia, ca nu mai pot iar la plecare mi-a dat o mare bezea: „Iarta-ma pentru azi! „.

Ahhhhhh, hotomana sentimentala ce esti, ca imi este atat de greu sa rezist, cand imi vine non stop sa te pup si sa rad in preajma ta, dar ce naiba sa fac si eu ma chinui sa  fiu „MAMA”. Invatam din mers amandoua si nu pot decat spera ca intr-o zi vei fi o femeie minunata cu niste principii de fier si o coloana vertebrala de multi ar dori sa o striveasca dar nu vor putea, pentru ca acasa ai avut tot.

Incheind aceasta paranteza, la masa i-am adus piure cu carnita ( adica nici eu sunt exagerata si incerc sa -i bag pe gat frunze de salata verde daca stiu ca ei nu-i place, desi eu mi-as dori din suflet sa iubeasca si verdeturile astea).

Am decis sa scriu postul asta, pentru ca imi aduc aminte de cand s-a nascut si au inceput plecarile …

Primul an : ma lua groaza si panica la bagaje, imi era sila si de plecat si de stat oriunde. Foarte greu ma scoteai din mediul si ritmul nostru iar povestea asta se intampla tocmai pentru ca ea niciodata, bai da niciodata nu dormea in alta parte cum trebuia, era mega entuizasmata de tot si de toti.

Al doilea an: ma calmasem cu plecarile si bagajul, ma enerva la culme alergatul dupa ea, scenariile legate de mancare  ( de ex: anul trecut in Turcia, cand era ora de masa ea era foarte obosita, cand se trezea nu mai era mancare si cei din resort nu te lasau sa  aduci mancare in camera). Daca copilita asta, nu vedea ciorba sau mancare cu carne nu se atingea, fereasca sfantul sa dea si ea pe gat un Ayran sau o clatita cu legume sau ce mai aveau oamenii aia pe acolo intre mese, de fructe nici nu mai spun .Ca atare, oricum o dadeam nu era bine si ea evident se frustra, pentru ca-i era foame. Toata vacanta am zis ca nu mai plec cu Sofisticata nicaieri, ca face mult prea multe figuri si ne enervam toti trei pe 2500 euro pentru ce ? Sa mai creasca si apoi o iau cu noi. Pe langa efortul financiar ne mai suparam si nu ne simteam nici  bine.

M-a tinut fix o luna, cand tot anul trecut, am prins o ocazie de a mai pleca in Grecia. Popescu al meu, vroia sa fie in love din nou si sa stam asa, cu multe shot-uri la bord si un miserupism care ne caracteriza inainte de nasterea ei.Nu stiu cum am facut, dar l-am convins ca este o mega ocazie pentru Sofia sa vina in Grecia, ca ea inca nu platea biletul de avion ( deci era wow ), plus ca la cate raceli a avut am bagat-o pe aia : Aerosolii iubitule, nu putem fi egoisti sa nu ne gandim si la copil.

Si mi-a iesit pe nassssssssss!

Si nu pentru faptul ca nu a fost cuminte, ci pentru ca acum o luase razna, cerea de mancare non stop si evident ca nu aveam ce sa-i dau de data asta!

In afara de peste, peste,pestem iaurt,iaurt,,iaurt, acolo unde eram cazati nu era restaurant si dupa balaceala incepea :

„Mami, mie imi este foame, dar foame rau !” Nu puteam sub nici o forma sa ma plimb prin taverne ca sa-i aduc „printesei”  de mancare, lasati !

Si uite ca vine si cel de al treilea an in care am zis, hai la allinclusive ca este cel mai comod si daca mananca bine …daca nu, nu-i nimic. Acasa stiu cum stau lucrurile si stie sa respecte mesele fiindca nu prea a fost loc de intors.

De aia m-am simtit asa un pic wonderwomen si am lasat-o timp de  o ora sa craune de foame si suparare, ca sa priceapa ca nu stam drepti in fata ei si ca ora de masa se respecta, precum si cei aflati acolo.

Bineinteles, ca ma abtineam sa nu plang cot la cot cu ea si ca ma simteam vinovata din cale afara fiindca numai eu sunt spanul cel rau. De la taica-su, aude numai:

„Haide frumoasa, haide iubita …dar tata daca nu mancam blablablabalabal ”

Iar de la mine aude non stop:

” Sofia,daca nu mananci crede-ma ca vei ramane cu burtica goala, nu negociem „.

Va rog nu vreau teorii de genul, rabdare de fier! Am, sau cel putin incerc sa am , o montez din camera cu tot felul de povesti. Si nu ma enerveaza ca are si ea o zi in care isi permita sa faca mofturi ci pentru faptul ca duc o lupta continua in a-i explica niste lucruri. Mi-as dori sa o cunoasteti toti si nu zic doar asa…este Magica, chiar daca este fata mea si evident orice parinte isi lauda puiul …dar are momente cand ma face sa uit de rabdare si parca prea o iau asa ca pe un om mare la rost. Mi se rupe sufletul, as vrea sa o dragalesc si sa o linsitesc cand plange si face toate ifosele. Inca cordonul ombilical nu s-a taiat, respir si traiesc pentru ea, insa cu toate astea nu pot sa nu ma simt vinovata cand vad atatea lacrimi pe obrajorii ei.

Vin cu argumente, vin cu povesti, vin cu corectitudine si vin cu o constanta care ma defineste pe mine ca om.

Sofia, draga mea-iubirea si lumina mea de zi cu zi – tu sa nu uiti ca eu te iubesc pana la cer si inapoi iar tati …este un „vrajitor„, asa a pacalit-o si pe mami timp de opt ani ( iti explic eu cand o sa mai cresti ).

 

_MG_9793_Fotor _MG_9809_Fotor

 

Write a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.