Îmi place să cred despre mine că-s o mamă bună, dar bună, bună.
Nu-s. Nu-s deloc. Nici o soție bună, nici o prietenă bună. NU-S!
De când am născut-o m-am/ne-am dedicat ei. Să-i fim alături, să-i fim prieteni, să o facem să se simtă în siguranță, să, să, să… știi tu lista aia interminabilă.
Treaba este că de cele mai multe ori simt cum eșuez. Cum un copil de numa șase ani îmi trage câte o palmă. Cum eu cred că ea este pregătită pentru multe, dar realitatea e cu totul alta.
Am împărțit apartamentul și de un an de zile i-am tot spus cum, când o să vină vremea să doarmă în patul ei. Și-a ales mobila, s-a asigurat din toate părțile că sunt acolo oricând, oricum.
Am validat-o, mi-am păstrat promisiunile, mi-am ținut frustrările în frâu și am ajung la o debusolare totală.
Copilul urlă că urăște noaptea(are lumini aprinse), camera( și-a ales-o ea), somnul( adoarme mângâiată și pupată), școala și orice altceva ca să îmi atragă atenția că ea nu e bine. Că nu-i convine aceasta separare, că nu o acceptă.
Acum, întrebarea mea este până când trebuie să-i fiu copilului alături? Până când trebuie să mi se ridice tensiunea noaptea în casă fiindcă nu se potolește din plâns? Până când o să stau ba pe o canapea, ba pe o muchie de pat? Până când trebuie să înțeleg disperarea, teama, suferința? Sunt ele reale? Sau este doar o etapă când copiii noștri sunt așa de manipulatori încât știu că pot obține ce vor.
Cum o fac să priceapă că nu se schimbă nimic? Ba din contră, ne va fi mai BINE. Și ei ca viitor adult, mie ca mamă și soție?
În seara aceasta am cedat. L-am lăsat pe Popescu să preia cârma. Nu mai am nici forță, nici răbdare, nici nimic. Plâng și eu de nepuțință. Plâg pentru că mă simt o mamă groaznică, dar și o soție plecată undeva în străinezia.
Mâine începe școala. Simt că o pierd. Simt cum devine zi de zi mai puternică, îndărătnică, gata să obțină ce vrea.
Am fost moderator și vorbeam despre limitele la copii. Acum cer eu cu disperare sfaturile voastre.
Rămân în continuare cu ea la șase ani în pat sau duc o luptă de convingere?
Ce fac?
65 Comments
Ramai. Ce treaba are cosleepingul cu strainezia? Pai faceti voi sex numai noaptea si doar in pat? Mai, copii, mai, asa ca bunicii?
Fetita mea are 5 ani si 8 luni si nici prin cap nu imi trece sa o mut din camera noastra. Eu una am insomnii cand n-o stiu langa mine. In plus, asa prind orice puseu de febra imediat. La ce e buna mutarea in camera ei. Ce faci in olus fara ea in somn? Inghesuiala e o problema. Stiu si eu asta, dar nu e forever. Nu e ca si cum vine cu ginerica peste voi in 20j de ani. Deci lasa fata langa voi. Are camera ei. Bine. Bun. Misto. Perfect chiar. Pariu ca daca n-o freci la mandolina cu mutarea se muta singura? Chiar credeti ca ramaneti interesanti pt ea forever? Kids grow up, o sa va lipseasca talpicile ei pe fata voastra dimineata.
Chilax. Esti o mama buna.
Are 31 nu as spune chiar taplici:))
Cat despre strainezia nu ma refeream la sex!
L-as da pe o vorba, o imbratisare sau un somn bun unul langa celalalt dupa atatia ani:)))
Bunaaa… Si eu am fost in aceiasi situatie acum vreo 2 ani, “baietelul” meu avea atunci 6 ani, si la fel am procedat si eu, i-am explicat, am pregatit cuibusorul, am avut rabdare, il tineam de mana pana adormea…. Numai ca, vazandu-se taica-su fara pui langa el, a facut o criza existentiala de n-am avut incotro si l-am mutat pe ala mic inapoi in master bedroom.
Si ,iata-ne acum, cum dormim cu copil de 8 ani in pat pt ca ta-su nu suporta gandul ca o sa-i creasca plodu’ si oricum n-o sa mai vrea sa stea cu noi.
Nu stiu ce sfat sa-ti dau, dar nu mi se pare ceva gresit sa dormi cu copilul, este mai usor pt parinti, intr-adevar, daca are camera lui.
Multa bafta si rabdare!
Eu nu am dormit cu ai mei, ever. Si mi-a fost nu BINE, ci super bine. Eu cred ca-n acest moment îi fac un defavor. Vedem, oricum as da-o eu pana la urma stii cum e:)) socoteala de acasa…
Eu zic ca rabdarea este o virtute..pe care fiecare mama o are in ea..
Eu am început aceasta “separare” când cea mare (acum are aproape 8ani) avea doar 2 ani..A fost greu..deși ma trezeam in fiecare dimineața la 6 sa plec la munca..eram pig Pong între camera mea si a ei de 100 de ori pe noapte..A fost greu..un an de zile a durat..dar cu mândrie iti spun ca am reușit..nu stiu cum..dar am reușit.. Nici eu nu sunt o mama perfecta.. nu exista asa ceva.. exista doar mame care iubesc, care stiu sa asculte.. care stiu sa aibe răbdare…. si care vor fi mereu acolo atunci când ei au nevoie de ele.. Noi si acum mai avem nopți in care ma cheamă sa ii cant pana adoarme..Adora acele 2 zile pe saptamana pe care le doarme cu mine si tatăl ei..numără zilele pana sa vina din nou acele zile.. exista pacturi între noi.. nu reguli.. Remember.. răbdarea este in fiecare mama care isi adora copilul.. o ai si tu cu siguranța!
❤️🙏
Și eu/noi trecem prin aceleași stări sau cum s-or numi, rebeka mea are 8 ani și la fel credeam și mi se spune ca sunt o mama/sotie perfecta dar…. nu la fel ma simt eu…
Mai sunt si momente de genul!
Noroc cu fb ca ne sustinem!
Nu e panică!!! Va dormi singură când se va simți ea bine, când se va simți în siguranță și când o să te aștepți tu mai puțin… Știu că nu e o relaxare sa îți zic ca al meu doarme de doar trei luni singur, adică de la 7 ani jumătate, dar i am respectat dorința. Asa eram și eu, un pic disperată, un pic panicată… La începutul vacanței a fost în tabăra cu școala și, de atunci, doarme singur. Sugereaza-i sa vorbească cu prietenii ori cu colegii despre asta. Eu m-am asigurat că va discuta cu cei care dorm singuri😁.
Cu școala este normal să ai emoții, iar lângă ea vei fi toată viața!
PS: ESTI o mamă bună!
❤️
Eu am o Amira, de 2 ani si 3 luni. Si inca o Daria, de 10 luni. Si te inteleg. Ma vad deja, in viitor, traind aceleasi clipe, plangand ca nu mai fac fata. Sau ca doar simt ca nu mai stiu ce alegere sa fac. Te imbratisez. Atata pot. Chiar daca doar virtual. Sunt langa tine! Asculta-ti instinctul, el te-a adus pana aici. Pe locul I! Ca super-mama, ca tot ce esti azi! Tu! Puternica!
Yuhuuu! Wonder Women toate❤️🤘
Trebuie sa continui pana se obisnuieste….eu am simtit ca ii parasesc cand le am facut camera,fetita avea 4 ani baiatul 2 ani…multe nopti le am petrecut facand drumuri…ei nu au plans,fata a crescut f independenta,baiatul e mai mamos 🙂 dar fiecare isi iubeste patul lui,intimitatea lui,iar eu mi am regasit patul …si sotul! Va fi bine si la voi!
Hope so…
Multumesc frumos pentru sfat!
Buna! Nu pot sa-ti dau sfaturi pentru ca puiul meu are doar 3 luni, insa iti împărtăsesc din stări pentru ca azi a plâns foarte mult si simteam ca nu mai stiu cum sa o linistesc. Cu somnul eu ma lupt sa doarmă in pătut si inca de cand s-a nascut doarme singura in pătut intr-o camera si eu cu sotul în cealaltă. Sunt grele drumurile dintr-o camera in alta, dar stiu ca si el are nevoie de mine. Succes in noul an scolar!
Multumim pentru urari! Asa am facut si eu!
Dupa 6 luni de nopti pierdute si drumuri am CEDAT:))
Eu am invatat in momente de genul asta ,pe langa faptul ca ma apuca panica, ca pot esua la singurul lucru ptr care nu m-as putea ierta daca as esua ….sa incep sa multumesc ( nu stiu cui , pe tema asta exista discutii fara sfarsit in mintea mea 😀😀😀) , si multumesc ca am 2 copii, ca sunt sanatosi, ca sunt sanatoasa, ca strang multe momente absolut fabuloase pe care le traiesc cu ei, ca imi fac planuri cu ei, ca pot sa-i strang in brate , sa-i pup , ca ma topesc dupa vocile lor ….etc. Apoi nu mai fac nimic, o perioada scurta, nu mai decid nici la dreapta , nici la stanga….sa mai mearga barca si cum o duce valul, ca la carma nu-i asa usor si nu poate chiar oricine 👀👀😬😬🤕🤕. Si cumva cu cat am fost mai disperata sa se intample ceva “acum” cu atat parca nu s-a intamplat neam ( gen ” come on!!! give me a break!!!). Asa ca take a step back and just breath.😍😍😍. Nu te judeca, nu lua decizii. Iar in cazul de fata ….eu am reusit cu Robert abia la 7 ani, acum are 8 😂😂😂 ….mai am cu fetita deci inca 4 de dormit, e o chestie de moment 😂😂😂😂. Yuhuuuuuu!!!!! ❤️❤️❤️❤️😂😂😂.
Nu am facut nimci in viata ei pe genul: acum!
Dar simt ca e time to let go! Ea nu simte!
Si nu are nici cea mai mica legatura cu Popescu!
Cu siguranta in toti acesti ani am devenit nazuroasa! Cine stie ce mai descopar:)) ca sforaie:)))
Si parca tot cu niste pumni in miez de noapte e mai bine!
Si eu multumesc mereu! Insa, chiar si asa i need din cand in cand time out!
“Acum ” poate insemna si 1 an si ceva de pregatiri, ptr ca asteptarile tale erau clar maxime, ai pregatit tot , camera, discutii, ce putea merge prost? Iaca… Ia-ti time out ul altfel, incat sa-ti ramana rezerve ptr treaba asta …Normal ca nu are legatura cu domnul Popescu😊😊😊dar ei chiar sforaie 😂😂😂😂 Si ai avea si mai putin spatiu decat ai acum cu ea in pat 😂. Iar copiii au un simt, sunt buni la asta , sunt niste soldatei 😂😂😂😂iti simt disperarea 😂😂😂, nu o pot lasa pe mami sa preia controlul, probabil ca se gandesc, ca ok acum imi face asta si io as vrea si nu prea ptr ca …what next?
Stiu ca au un simt… asta zic:))
De dimineata asa s-a trezit:
Am dormit cu tine, cu tine, cu tine. Desi a adormit-o tati fiindca eu am refuzat dupa ce a urlat o ora, am linistit-o, iar mai plangea ca sa fie show maxim. Deci cand o copila de 6 ani imi spune asta…ce intelegi?
Ca suntem pe genul care pe care.
Si nu e k deloc.
Poate suna dur, dar unei prietene tatal i-a spus ca daca mami nu vine sa doarma cu el in pat el pleaca de acasa…si fetita de 4 ani a zis ca nu vrea sa plece tati si chiar a trimis-o pe mami in dormitor la tati 🙂
Mult succes!
Ce caterink!
Popescu nu are texte de genul!
A noastra si daca ne vede ca ne pupam ne spune ca e scarbos! Ea fiind pupata non stop!
Deci… buba e la mine! Zici ca sunt suzeta ei!
Uffffff, n-as vrea sa fiu in locul tau dar sunt cu gandul la tine si ma rog sa o scoti la capat cu bine. In mare parte stiu cum e cu tot felul de schimbari in comportamentul copilului: noi am trecut cu greu prin trei luni de gelozie pe motiv de fratior mic. Acum e bine. Chiar foarte bine. D 3a7l si R 7l++. Eu dorm cu cel mic si sotul cu cel mare si e ok pt toata lumea. Ce vreau sa zic e: Sofia trece prin multe schimbari si poate fi foarte frustrant atat pt ea cat si pt voi. Mai dormi cu ea o vreme, doar n-o sa stea cu tine in pat pana intra la facultate 😁. Eu sincer ma gandesc cu tristete la vremea cand or fi mari si abia o sa-i mai prind pe-acasa, ca sa nu mai zis de pupat, imbratisat…. Va doresc numai bine si Dumnezeu sa va lumineze pe toti pt a gasi calea cea mai buna si mai potrivita pt toti 3. 🌷😘❤
Eu am avut si am o relatie absolut bestiala cu mama!
Asta imi doresc si pentru relatia noastra!
Vreau sa prinda aripi, vreau sa fiu odihnita!
Nu e nimic gresit in a dormi singura!
Treaba e…cand o sa isi doreasca sa priceapa chestia asta:)))
Va veni vremea cand ne vor cere sa batem la usa pentru a ne permite sa intram in camera lor. Va veni vremea cand nu ne vor mai lasa sa- i alintam. Va veni vremea cand vor vrea sa plece de acasa. 🙂 Cum sa nu ne bucuram cat putem de mult de noptile alaturi de ei cand dorm asa linistiti si le auzim fiecare respiratie, le simtim mirosul de copil si manuta de gatul nostru ca sa se simta in siguranta toata noaptea?
Sa vina! Si da, toate la timpul lor!
Eu vreau sa-i dau aripi! Nu sa o tin pe loc!
Buna seara, cred ca fiecare trebuie sa faca exact asa cum simte si sigur va fi alegerea cea mai buna. In cazul celor doi copii ai mei am simtit si am decis ca cel mai bine este sa doarma singuri in patul lor, mai intai cu noi in camera, ulterior in camera lor. Mi se pare cea mai buna alegere in primul rand pentru copii, si mai apoi pentru binele relatiei de cuplu. As minti sa spun ca nu mi-e drag sa dorm cu ei, ma topesc atunci cand ii am langa mine in pat, dar stiu ca cel mai bine pentru noi toti este ca fiecare sa doarma in patul lui in camera lui.
Revenind la situatia dumneavoastra, faceti exact asa cum simtiti ca va este bine, atat voua, cat si fetitei. Nu o sa doarma cu voi pana la adanci batraneti, cel mult pana se marita 😊.
Eu am dormit cu mama pana pe la 16 ani, cand am dat-o eu afara din camera 😆.
Va doresc multa putere si rabdare, si cu siguranta decizia pe care o veti lua va fi cea mai buna pentru voi.
O seara frumoasa va doresc si mult succes in noul an scolar!
Multumim!
Sunt curioasa cum decurge o zi din viața voastră.Cand ți am citit postarea,mi au venit în minte , zeci de fleșuri când ale mele plâng ,mă strigă și caută peste tot,nu ți mai spun că dormitul pe o margine de pat a devenit cel mai mare coșmar al meu,nici rolul de soție nu mai e ce a fost odată,iar furișatul in patul soțului mă face să mă simt că o amanta…La noi sunt două și din ce spui celei mari să nu scoată perle care poată să o incite și pe cea mica, tămbălăul e deja început…Cred că am vrut să nu simtă lipsă de nimic,cred că am vrut să fim cei mai buni prieteni,cred că am fost putini frustrați de cum am trăit noi când eram copii,din dorința de a nu se obosi copilul prea mult,acum am obosit noi…și eu cedez deseori…sper ca de mâine viața sa fie mai ordonată,măcar până la prânz când sunt la școală și gradi… Îți doresc succes și încearcă să nu mai fi tot timpul lângă ea,mai laso pe bunica,pe mătușa,pe tati…eu deja am organizat un program ,mami mai merge și la dentist, vă ia bunica de la școală,mami are ceva important de făcut vă ia tati,sper sa îmi iasă organizarea și să nu renunțe niciun aliat de al meu….Mult succes!
Nu stii cum e cu cei din jur… mereu au treaba.
Eu daca am, nu-i bai, ghinion. O car dupa mine la studio, la filmari, la intalniri cu clientii. Ca asta-i viata. Daca au treaba… cat sa ma mai enervez.
Stii tu, daca tot ai flashe-uri, pungi, genti, bagaje, mancare pe foc, copil care striga din 30 in 30 de sec – mamiiiiiiii si lista poate continua! #pampam
Am trecut si eu prin asta…inca mai trec…insa am inteles ca trebuie sa dau dovada de…acceptare si rabdare! La 4 ani jumatate am facut si eu cum zici tu…o camera pe gustul ei…si o perioada a mers….aproape un an….apoi au aparut diverse temeri si fobii, iar eu am realizat ca nu se merita sa ii fur linistea si sentimentul de siguranta pentru un astfel de…capriciu de-al meu…o sa avem multi ani inainte, daca vrea Dzeu, sa experimentam dormitul in camere diferite…Momentan facem.cu randul, o sa stea unul din noi cu ea cat e nevoie…pana se desprinde singura incet, incet…Poate o sa o mai testez cand si cand, dar fara sa o fortez…acum de exemplu incepe scoala, are 6 ani, si este foarte tematoare de ce urmeaza…nu cred ca e un moment bun…Cu iscusinta iti vei face timp pt tot ce ai mai vrea tu sa faci seara!
Ea nu vrea sa o adoarma taica-su. Si atunci? Am obosit si eu. Fac dus in miez de noapte. Adorm ultima din casa… come on. Nu e ok. Sa ne respectam toti.
Mie mi se pare perfect normal ce vrei sa faci. Sa fii mama nu e totul. Afica nu trebuie sa renunti la viata ta, la placerile tale. Cel mai important este sa ramai ok cu capul, deci faci ceea ce simti ca te ajuta. Eu, de ex, nu am inteles niciodata mamele care spun ca n-au timp de dus cu nou nascutii. Pentru mine baia cu spuma era relaxarea totala, si n-am ratat-o o seara, indiferent la ce ora reuseam sa intru in cada, sau cum se desfasura, minim 15 minute erau ale mele. Ai rabdare si explica i ca ai nevoie de asta cum si ea are, dar fii hotarata si calda in acelasi timp.
Si eu sunt de acord. Am dreptul sa citesc o carte in liniste, la un pahar de vin, la un film, la o vb cu al meu.
Pic langa ea si iar a mai trecut o zi…
Cam asta incerc sa fac- sa raman constanta. Aseara am asezat-o in patul ei. Peste o ora s-a trezit si a adormit langa mine. De dimineata cam asta a fost reactia ei-
Am dormit cu tine, cu tine , cu tine. Si? Asta nu e manipulare? Trebuie sa fie limite.
Cu atat mai mult cu cat i-am zis ca are 3 zile pe saptamana sa doarma la alegere cu unul dintre noi sau cu amandoi.
Nu indepartati copilul! Mai ales acum cand este o noua etapa in viata ei.
Prima etapa inceperea scolii…si sa se separe de mama noaptea? Prea mult pt sase ani.
A mea are sapte si nu se culca fara mine…nici nu mi-a trecut prin cap sa o las singurica…simt ca nu este pregatita. Cred ca va dormi fara mine cand se va marita….😂😂😂
Rabdare, rabdare,rabdare. Copilul nu este pregatit…cu cat incercati mai mult, cu atat se va speria de acest moment.
Macar inca un an…
Muuuult succes la scoala Sofiei! 😘😘😘😘
Nu are legatura scoala. Nu a fost o discutie pe genul: Maine incepi scoala, deci hai la tine in camera.
De un an de zile tot spun ca o sa vina momentul. De patru luni o adorm ba la noi, ba pe canapea, mai putin la ea in pat. Nu a fost lasata vreodata sa adoarma fara mangaierile mele. Si numai ele stiu saracele cat am mangaiat. Pregatita poate nu e ca nu vrea, de inteles, intelege si face special toate momentele de show. A mea nu prea plange, iar cand o face este din doua lucruri- fie ca se loveste, fie ca e frustrata pentru ca nu iese ca EA.
Curaj draga, Tily! Te inteleg perfec… Iti spun ca sunt diferite momente si ele trec, dar nu trec cand vrem noi… dar trec 😉. Am doua fetite prima de 9 ani si a doua de 5… Fac naveta din camera noastra in a lor de mai multe ori in unele nopti, in altele adorm cu ele la ele in camera dar ne trezim ca dormim in camera noastra toti 4 (a mea si a sotului sau cum ar zice fetele ” a lui tati”). Alta data ma trezesc cu cate o fetita in brațe si nu imi aduc aminte cand s-a strecurat in patul nostru… Uneori nu imi vine sa plec de langa ele alteori imi vine sa fug cum au adormit… Sunt momente cad rad in hohote si momente cad plang in hohote. Dar sunt momente si am invatat ca trec. Plangi, danseaza si ridica capul tanara domnita caci esti o mama foarte buna ( Sofisticata va afla mai tarziu 😉) O imbratisare puternica si multa energie pozitiva
Sa afle, caci pentru ea este blogul asta. Cum cersea mama-sa o noapte de somn la 31 de ani:))
Pari deja la capatul puterilor cu acest subiect .
Nu sunt si nici nu am fost in aceasta situatie, Andreas dormind in patul si camera lui de cand l.am născut .Doarme cu noi doar cand e bolnav( o data pe an )
In schimb vreau sa iti spun ca duc dorul momentelor in care sa ne inghesuim in pat impreuna. In care sa il mângâi la somn sau efectiv sa adoarma pe mine…. si ma ghemuiesc câteodată in patul lui. Așa cum am facut in seara asta …pt ca da, maine incepe scoala…si m.au luat emotiile si lacrimile
Dormi cu ea… scoala o sa o schimbe, zic eu…
Cred.presupun…mult succes /răbdare si iubire.
Va pupam
Va pup si eu.
Nu e momentul acum, atat! Incearca sa ii mai acorzi 1-2 luni, sa se obisnuiasca cu ideea de scoala si tot ce presupune ea(e o schimbare majora pentru toata familia, nu doar pentru ea: de la colegi, cadre didactice, materii, program etc. pana la sentimentul ca timpul trece si “greul” incepe). E o fetita isteata si o sa gestioneze bine tot ce va urma, iar tu esti o mama cu mult mai rabdatoare decat crezi – o sa iti atingi scopul de a dormi fiecare in camera ei – nu e insa acum momentul potrivit(!in ciuda finalizarii compartimentarii apartamentului, a cantatului in struna pentru a “forta” acceptul ei de dormi separat, a concesiilor etc.) . Tati o sa se descurce just fine, e important si pentru el sa preia putin fraiele! Va tin pumnii sa fiti cu totii bine!
Se descura de 11 ani:)) nu a comentat o secunda. Nu are legatura cu scoala. Eu o simt… incearca sa fie manipulatoare. Daca o rog sa o adoarma tati, nu ai sa vezi. Sa fiu eu si atat. Nici dus nu ma lasa sa fac. Totusi 6 ani. Nu e ca si cum nu pricepe. Nu are chef sa priceapa. Si aici este o diferenta care ma deranjeaza.
Eu as profita in continuare de acest dormit impreuna; cat poate sa ma dureze?? Nu cred ca s-a pomenit adolescent/a sa planga ca el/ea vrea sa doarma cu mami 🙂
La noi situatia a fost invers si au existat momente cand tot ce imi doream era sa dorm impreuna cu el in pat. Ti-ai gasit, nici pomeneala, copilul meu nu a vrut sa doarma decat in patul lui, singur. Acum la 4 ani, trag de el macar un somn de amiaza scurt sa dormim impreuna si sta de mila mea 5 minute, apoi zice ca el e mai bine in patul lui. Sa vezi in calatorii cum e, tot timpul sa cauti paturi suplimentare sau sa tb sa iei apartament, doar pt ca gandacelul tau tb sa doarma singur in pat, neaparat 🙂
Si asa ca o gluma, am gasit solutia sa ma infiltrez macar sa dorm in camera cu el, deoarece eu cu sotul meu, desi ne intelegem foarte bine, ne odihnim mult mai bine in camere separate (ore difetite de culcare, eu un somn foarte usor deranjabil, el un sforaitor fara vina din cauza unei deviatie de sept:), i-am cumparat copilul pat suspendat pt cand o sa mai creasca si dorm eu in el, in aceeasi camera cu baietelul :))
Asa ca, multa rabdare si profita!
Tu…eu am dormit 6 ani. 6 ani am stat la toate orele de somn! Zic este suficient. Eu te inteleg ca vrei sa dormi cu el, dar eu dupa o perioada atat de lung mai am nevoie si de time out.
Poate ca ea nu vrea sa zboare…eu i.as mai acorda timp. Am o fetita, 2, 7 ani, si nici nu vreau sa ma gandesc la faptul ca timpul trece si va vrea independenta asa ca profit maxim sa.i simt mirosul de bebelus langa mine. Cu mutatul am cam observat la cei din jur ca la aproximativ 7 ani reusesc sa mute copiii in camera lor 😉😉😉
Hope so:)) mai bag unul dupa cand o vad pe ea atat de independenta:)))
Eu as zice să mai aștepți. Începe o etapă absolut nouă în viața ei. Cu siguranță se va teme, va acumula frustrări, va avea nevoie de mami și de tati mai mult ca oricând. Fiică-mea are doar 4 ani și 4 luni și mă gândesc uneori la anii adolescentei care vor veni peste noi, ani cu furii, trântit de uși și cu “lasa-ma in pace că sunt adult”. Vrei încă să îi simt mirosul și corpul mititel lângă mine in pat. Perfecțiunea unei soții nu se măsoară în nopți dormite împreună ci în umărul la nevoie și mâna întinsă și mângâietoare. Relaxează-te, te că trimite ea din patul ei curând, profită de dulcele de acum. O îmbrățișare de la mine.
Aia vreau si eu…umarul la nevoie:))) nu nopti fierbinti de sez ca-n filme. Faptul ca eu sunt non stop acolo nu apucam sa vb, sa ne uitam la un film, sa bem un pahar de vin. SI crede-ma ca saracul nici nu a deschis gura. Asa de mult o divinizeaza. Insa, faptul ca vreau sa dorm si eu intr-un pat comod nu imi ia din imbratisarile si pupaturile cu ea. Cel putin eu asa vad!
Noi tocmai am început lucrările pentru camera ei. Va face in curând 5 ani.Ea și soțul cred că sunt cei mai fericiți că va avea camera ei,eu am realizat că sunt tristă că nu va mai dormi cu noi…Am spus o și cu voce tare că altfel simteam că explodez. O să rămânem cu ele până adorm,încet încet se vor obișnui :)) Succes in tot ceea ce vă propuneți!!
Sarutmana la fel:))
Am dat din “greseala” peste blogul tau si mi se pare foarte ok.
Ca mama de copil mai mic, dar cu o viziune asemanatoare, iti pun doua intrebari:
1. De ce vrem copii independenti, daca noi suntem specie care traieste in societate?
2. De ce ne chinuim ca pruncii nostri sa doarma singuri, daca de mici copii visam sa ne casatorim si atunci dormim cu perechea?
Cu alte cuvinte, un copil gandeste…”Daca sunt prea mare ca sa dorm cu mama, tata de ce doarme cu ea?”
Desi nu are mare legatura, se intampla la fel cu mancarea.. le spunem copiilor ca trebuie sa manance ca sa se faca mari. Copilul intreaba
-Tati, tu mai cresti?
-Nu, eu sunt deja mare.
-Si atunci de ce mai mananci?
In alta ordine de idei…incearca cu psihologia inversa.
“Vreau sa dormi toaata viata cu mine in pat, sa nu pleci niciodata. Hai sa daruim cuiva mobilierul tau, ca nu ai nevoie de el.”
Hey, buna! Nu imi doresc psihologia inversa:)), ci nopti de somn legate:)). M-am saturat de picioare in stomac. Faptul ca vreau sa doarma singura nu e ca si cum ca o reneg sau ca o iubesc mai putin.
Eu nu am dormit cu mama mea iar relatia dintre noi doua este foarte ok. Fii-mea a dormit 6 ani fiindca nu dormea efectiv singura. Am incercat an de an sa validez, sa asigur, insa deja ma tem ca ma joaca pe degete. Cam asta-i treaba.
Tily, eu am mers la un psiholog, și singură și cu copilul. Tatăl nu a avut cum să ajungă la sedințele de terapie din păcate, îi făceam eu rezumatul. Și ne-am rezolvat în câteva luni problema. Am stabilit o dată de la care urma să doarmă singură, am tot amintit cu entuziasm despre asta, în ziua aia ne-am ținut de cuvânt, doarme de atunci singură. Sunt multe de spus, dar cred ca niciun caz nu seamănă de fapt cu altul. Îți recomand să mergi la terapie să să afli care e cauza acestei manifestări. Nu cred că e vorba de co sleeping sau de coșmaruri, cred că e mai complicat. Dacă pot să te ajut cu ceva, oricând…
Eu stiu tu ce este. Remember? Convulsiile…
I-am zis la 9 luni ca fara ea nu POT. Era inconstienta. Ce crezi ca imi spune ea cand o treab care este problema?
Fara tine nu POT, mama! De aia it is the time to let Go. Poate, are viata ei si drumul ei. Unde nu au ce cauta fricile mele.
Cred un terapeut va poate ajuta sa depasiti si asta. Sfaturile de la alte mame nu cred ca merg atat de profund… Chiar daca sunt bine intentionate.
Am fost!
Sfatul a fost ca e time to let GO!
Pfff…eu am fost numita, usor voalat, mama denaturata, pentru ca nu am practicat co-sleepingul, ca nu am tinut copilul unde ii e locul, si anume in pat cu mine. In primele 3 luni am tinut patutul langa noi in dormitor, doar in perioada colicilor se intampla sa mai adoarma pe pieptul meu, insa o data ce se linistea dormeam fiecare in patul ei. Pur si simplu nu am putut sa dorm cu copilul in pat! As fi stat alerta toata noaptea, de frica sa nu o strivesc, m-as fi trezit la fiecare foiala si probabil si eu pe ea. La 3 luni am hotarat sa mutam patutul in camera ei, deoarece nu adormea dupa baita si alaptat, ci abia dupa ce terminam si eu cu dusul si inchideam orice urma de lumina si televizor. Am simtit ca o incurc! Si acolo doarme de 1.5 ani! Si a doua oara as face-o la fel! Si nu cred ca asta ma face o mama mai putin iubitoare!
Acum, revenind la situatia ta, as insista! As cauta metode sa o conving, sa o fac sa inteleaga, si poate i-as oferi pentru inceput o noapte da si una nu, apoi 1-2 pe saptamana…
Draga mea solutia este un fratior/surioara si sa iti explic si de ce…. fetita care e mai mare a dormit cu noi in pat de la 9 luni. Ne prinsese punctul slab si profita maxim. Cand am ramas in sarcinata dormeam toti 3 in pat iar eu cu perna la burta si nu suporta sa dorm cu spatele la ea…. a fost groaznic. Dupa ce s-a nascut baietelul dormeam 4 persoane intr-un dormitor…. nasol…. cand avea baietelul 2 luni jumate i-am mutat in aceeasi camera pe amandoi. Am luat interfon si uite asa a inceput chinul….. urlete si plansete noaptea din partea ei, nopti intregi nedormite, vecini terorizati….. acum fetita are 8 ani si baiatul 4. Inca mai are nopti fetita in care mai plange si oricand ar veni in patul nostru dar baiatul si daca e bolnavior nu vrea cu noi in pat ci ma cheama sa dorm in patul lui. E foarte greu dar nu trebuie sa cedezi. Si neaparat un fratior/ surioara. Aaaa… eu am ajuns si la psiholog ( sipsolog cum zicea ea 😂😂) . Raspunsul dupa a doua sedinta a fost : ” este foartr smechera”…. te pup si rabdare ( din pacate nu se cumpara ca as lua si eu)….. acum suntem la etapa bataie intre frati…..😡😡😡😤😤😤😤….. am par alb la greu…. traiasca vopseaua.
Ralu, frati/surori am vrut si noi. Dar nu a fost sa fie. SI nu pentru motivul acesta ci pur si simplu ca imi vedeam casa cu doi, trei copii.
Rabdare, sis, rabdare! Multumesc.
Ai mei au insistat sa dorm singura cand am inceput clasa I. Cu pregatit inainte, discutii, ca acum esti mare, o sa ai camera ta, lenjerie de pat roz etc. A fost groaznic cam o luna, cand ma trezeam noaptea si dormeam numai cu o lampa aprinsa. Nu-mi mai amintesc daca m-am simtit abandonata sau pedepsita, dar sigur imi amintesc frica de intuneric si frica in general de a ramane in casa singura dupa aceea (lucru ce s-a intamplat incepand cu clasa a-2-a cand nu aveam cu cine sa stau dupa scoala) si care a durat hat pana pe la 20 de ani.
E destul de mare sa verbalizeze unele sentimente. Incearca sa identifici cauza. Nu poate fara tine. De ce crede ea, cu cuvintele ei, ca nu poate. Poate fi o angoasa de separare si atunci va trebui sa lucrati cu ea si sa o impingeti spre a face lucruri singura, poate la fel de bine sa fie gelozie (complexul electrei nu e chiar o tampenie) sau poate fi la fel de bine o
etapa in care exerseaza manipularea. In orice caz, cred ca cel mai bine este expunerea problemei cu un psiholog, atat pentru binele ei cat si pentru al vostru. Pentru a intelege problema si pentru a aplica tehnici cu cel mai mic grad de risc pentru dezvoltarea ei. Cred ca ii va fi un mai mare deserviciu in viata in a astepta sa fie pregatita, decat in a o invata cum sa deal intr-un mod sanatos cu lucruri pentru care nu este pregatite, dar trebuie facute.
La mine nu se pune problema ever de lucruri care ‘trebuie’.
Ci eu pur si simplu simt ca este manipulare. A dormit singura de mai multe ori- fie ca a picat, fie ca a vrut…
CE-i drept au fost numarate pe degete, dar eu nu eram acolo, deci se poate.
Daca o intrebi spune ca e intunericul(desi camera bubuie de lumini, atentie, nu lumini de veghe), dupa o da cu inima, ajunge la vise si orice care m-ar face pe mine sa zic: AH…
Dupa circul povestit pe blog cand a fost pentru prima oara cand am cedat si l-am lasat pe tatal ei, ce sa vezi:
Singura, aseara a venit sa imi spuna-
Ok, de maine o sa dorm singura!
Deci este foarte constienta. Fara ca eu sa fac vreo discutie, fereasca Sf vreun repros.
Am lasat-o cum a picat si ea cu gurita ei de 6 ani a concluzionat.
Acum, azi e acel maine. Nu stiu cat si cum se tine de promisiune, iar eu tot nu stiu ce sa faca in situatia data.
Timpul o sa decida, txs!
Fetita cea mare a avut camera ei de cand s-a nascut si ai fi zis ca e obisnuita asa…cand a crescut si a reusit sa coboare din pat venea la noi in camera in fiecare noapte timp de 5 ani, pana am nascut-o pe cea mica…apoi a dormit ea cu tatal eu si eu in camera cu bebe…pana a facut bebe 5 ani jumate…desi le-am facut un dormitor comun cu paturi suprapuse in ideea ca vor fi impreuna si nu vor mai avea nevoie de mine, cea mica s-a trezit in fiecare noapte timp de 5 ani ci ceva doar ca sa se asigure ca dorm cu ea…cum plecam…se trezea in maxim 30 de minute. Am facut km intre dormitoare doar ca sa nu dorm cu ea…si nu sunt sigura ca am facut bine, cred ca tot cand a vrut ea mi-a dat liber:)) parerea mea este ca ar trebui sa faci ceea ce este mai comod pt tine…daca ti-e ok sa faci drumuri noaptea, sa dormi pe marginea patului, daca nu ai program ziua si poti fura o ora de odihna atunci rezista:)…daca esti praf de oboseala mai bine mai dormi cu ea o perioada…Sau incearca sa ii spui ca nu te odihnesti si ca tie ti-ar fi mai bine sa dormi in patul tau, ca asta nu inseamna ca o iubesti mai putin si ca oricum vei fi atenta la somnul ei. O dna psihoterapeut mi-a zis sa incerc sa ii spun ca o sa vin noaptea sa ma asigur ca totul e ok si o sa pun o jucarie langa ea in pat…sa stii ca dimineata cand s-a trezit si a vazut jucaria a fost incantata, la noi a functionat asta, deci tu totusi ai venit cand eu dormeam desi eu nu mai tin minte si desi puteai sa nu vii…Deobicei copiii fac asta pt ca au o nesiguranta, eu nu cred ca ei au ambitii sau ‘caposenii’, ci pur si simplu au nevoie de o asigurare ca esti acolo no matter what…din pacate daca am invatat ceva in cei 11 ani de maternitate este ca trebuie sa vb cu ei pana sa te doara gura de atata vorbit…bine, cu conditia sa spui ce trebuie:))…ca aberatii e usor sa zici…Rezista…daca iti pui asemenea intrebari esti clar o mama buna…
Asta-i vb lu mama. Mamik cat am vorbit si eu cu tine…ma durea gura!
Multumesc.
Buna, detita mea tot 6 ani are si abia a inceput clasa zero. Dupa ce am incercat un an sa o fac sa doarma la ea in camera fara succes, i-am cumparat un pat pliant pe care doarme la noi in dormitor. I-am explicat ca daca dormim toti in acelasi pat eu nu ma odihnesc deloc si a doua zi mi-e rau si nu pot face nimic cum trebuie. A acceptat varianta asta si dupa ce se obisnuieste cu scoala si afterschoolul vreau sa ii mut patul pliant in camera ei (sunt sigura ca va cere ea in curand, asa cum a cerut acum cateva saptamani sa nu o mai spal eu, se va spala singura). Iti urez multa rabdare si totul va veni de la sine! D
Buna,
Cu siguranta lucrurile se vor aseza!