Blog

La nici 32 de ani cred că-s o ‘OBOSITĂ’

Este 22:33 și stau pe canapea în timp ce tastez  la laptop.

Plâng.

Popescu este plecat.

În seara aceasta am avut una dintre cele mai profunde discutii cu Sofia. Și simt că nu-s o mamă bună…deloc.

Deși a început școala de puțin timp am avut ocazia să observ anumite schimbări de comportament. Nu neapărat în rău, dar cu siguranță nici în bine.

A început să plangă des și din orice. Ieri am cedat și am avut un conflict care nu a fost deloc consctructiv. Am fost neom toată ziua. Mi-am dorit să îmi cer iertare și am încercat pe cât posibil să aflu  care-i treaba, de ce tot plânge?!

Am aflat răspunsul, evident, este legat de școală. Însă, ce vreau să povestesc este faptul că i-am spus copilului meu să vină la mine oricând. Mi-am dorit să o asigur că sunt acolo oricând are nevoie de mine. Și știi care a fost răspunsul ei?

Nu oricând mami!

Nu pot să vin când ești supărată.

Nu pot să vin nici când ești obosită.

Iar tu ești obosită mereu!

Plâng. Îmi vine să urlu.

Adică așa mă vede pe mine copilul?

Eu cred, simt, că-s disponibilă mereu, iar ea, mă vede obosită MEREU?!

Vorbeam zilele trecute că nu am lipsit zilele, nopțile din viața ei. Au fost ocazii excepționale, gen, cum am plecat de sâmbătă până duminică în orașele unde am lansat cartea.

Am gândit caravana strategic. Tocmai ca, pe week-end să nu fiu plecată de vineri până duminică.

Când era la grădi în cazul în care aveam vreun eveniment până la ora de somn eram ACASĂ.

Fiindcă eu o adorm din prima clipă când am ținut-o la piept,

Acum că este la școală la 20:30 se dă stingerea, și ce să vezi, tot eu sunt ACOLO. Petrecem timp împreună, o întreb non stop ce își dorește să facem, cum anume?!

Tot ce fac îi dedic ei. Nu am știut până acum să fac lucrurile pe care eu mi le doresc, când doresc…

De la un banal week-end cu soțul, prietenele, vacanțe exotice, o America, tara lu pește prăjit să nu fie prea departe de copil și câte ar mai fi de spus.

Nici la mama nu o las că plânge după mine, pfoai de mine!

Iar copilul îmi spune că nu sunt disponibilă ORICÂND fiindcă sunt obosită MEREU!

După ce m-a blocat am continuat discuția fiindcă plângea și o tot întrebam de ce plânge? Eram curioasă iar răspunsul unui copil de șase ani a fost:

Da ce ai tu cu inima mea?

Nu am nimic  Sofi cu inima ta, dar vreau să ajut. Te rog, spune-mi ce simți?!

Mă simt SINGURĂ și SPERIATĂ…

Ia-o pe asta!!

Aproape non stop împreună.  Nu pe genul ea pe la televizor și eu în dormitor.

Și cine ne cunoaște știe. De multe ori mi se pare mie că-s exagerată cu declarațiile de iubire și cu pupături.

Și atunci?Cum mama mă-sii sunt  o OBOSITĂ MEREU?

L-as suna pe Popescu să îl întreb cum mă vede, dar jur, îmi e frică…

 

Semnat,

#OBOSITA

 

 

6 Comments

  • Offf…le dam mult copiilor. Asa ne.am propus. Eu ma intreb cum vor fi in adolescenta daca acum, la 5 – 6 ani, ne fac sa ne simtim asa? Si eu sunt „cea mai rea mama” si „nu faci niciodata ce vreau eu”..etc. Mami de 2 zane – 5 ani si 3 luni. Stau acasa cu bb 2, dar majoritatea timpului il aloc fetitei mari si tot nu e de ajuns. Te imbratisez! Cred ca e greu cu scoala asta de la 6 ani…

    Răspunde
    • Sa stii ca si eu deja ma gandesc cum o sa fie Doamne in adolescenta? Sincer, simt fiori! Prefer sa ma gandesc la un camp cu maci:)

      Răspunde
  • Doamne, mi s-a rupt sufletul de tine! Și eu sunt mama și sunt sigura ca nu sunt cea mai buna din lume, dar jur ca încerc sa fiu. Cat despre Sofisticată, încearcă sa îi oferi răbdare și, cu timpul, se va calma.
    Ești puternică!

    Răspunde
    • Pai cu rabdarea ma lupt:)). Ma dedic asa de mult incat orice lucru pe care mi-l spune rar, ma UCIDE!

      Răspunde
  • Incantata de cunostiinta Obosito!!!Semnat Miss Criza( asa imi spune din clasa 1, in momentul in care am ridicat vocea la ea)😘

    Răspunde
    • Ce tare esti! #misscriza… stai ca vin si eu din spate, can’t wait to reaveal!

      Răspunde

Write a comment