Blog

Drumul spre Kangal-vindecarea celor care au psoriazis. Oare?

2017

Primeam într-un week-end un mesaj pe facebook din partea R.  Eram la țară. Unsă cu toate smecleurile posibile pe rănile de la psoriazis.

Nu o cunoasteam, nu mă cunoștea sau mă rog:)) 100% eu pe ea nu o cunoșteam! 

La un search pe google a aflat despre suferința mea. Știi tu, #veata cu psoriazis.

Văzusem pe internet poze cu oameni care au psoriazis din cap și până în picioare. Însă doar îmi puteam imagina suferință lor. 

Așa era R. 

Suferea de psoriazis de la vârstă de doi ani. DOI ANI, oameni buni!

Mi s-au încleștat degetele pe tastatură în timp ce îmi povestea experiența ei. Nasoală! De ani și ani.

Suferința ei, a mamei, umilințe la scoală și în adolescentă. De la an la an devenea din ce în ce mai greu de explicat cuiva.

Cu toate acestea simțea o forță imensă! O forță care o determina să accepte dar în același timp să lupte.

Credeți-mă, boala asta te obosește în primul rând psihic. Te dărâmă! 

Fiecare bubiță care arată ca o pișcătură de țânțar se transformă într-o plagă imensă de carne vie combinată cu usturime și mâncărime . Imaginează-ți 24/24 să nu te simți bine în pielea ta.

Nu te lasă, nu îți dă pace…

Și uite cum, încet, încet, poți ajunge la paranoia cât ai zice pește!

R la 16 ani a plecat pentru prima oară cu mama ei în Turcia. 

A zburat până la Sivas și de acolo a luat drumul Kangalului unde se găsește cel mai vechi izvor termal unde poți face terapie cu   peștii garra rufa!

Peștii despre care se vorbește că vindecă psoriazisul.

JUR! Nu i-am dat crezare! 

Credeam că este povestea ei. Cineva renunță la carne, altcineva nu mănâncă grăsimi. De exemplu, eu încerc să fiu cât mai prezentă și să nu las emoțiile negative să mă copleșească. Iar tu, poate iei pumnul de pastile. Fiecare dintre noi încercăm să găsim variante optime care să funcționeze.

Mi-a făcut o invitație de a merge împreună în  Kangal. În toamna lui 2017. După pierderea sarcinii numai de plecarea alături de un străin nu eram în stare. 

Însă, timpul a trecut, noi am păstrat legătură și uite așa de la o simplă relație virtuală, de la un străin cum o simțeam când vorbeam pe chatul facebook-ului, iată cum am ajuns la o frumoasă relație de prietenie. 

În 2018 îmi ajunsese cuțitul la os.Parcă tot ce încercasem să fac nu mă ajutase să ajung la liniștea pe care mi-o doream! 

Mi-a fost extrem de greu să-i scriu că vreau să o însoțesc la tratament, însă am strâns din dinți și mi-am asumat plecarea de 3 săptămâni departe de toți și toate!

Mi-a luat la modul cel mai sincer vreo 6 luni ca să mă așez mental cum că, voi fi departe de iubirea vieții mele. De Sofia.

Aveam nevoie să fac acest lucru pentru mine.Să accept. Să am curajul necesar de a pleca din zona de confort.

Nu mi-am dorit să plec cu proiecții mari la drum fiindcă nu îmi doream să  mă reîntorc cu o mare dezamăgire acasă. 

Mi-am propus  să mă las în voia sortii. Fie ce o fi -plec! Trăiesc și o iau ca pe o experiență.

A contat enorm faptul că toată familia mi-a fost aproape. 

Cea mai apropiata a fost Sofisticata care mi-a declarat că sunt praf. Iar timp de trei săptămâni pe facetime mă încuraja și îmi spunea:

Mami, uite, parcă e mai bine! Însă eu o simțeam cât se abținea să nu plângă de dorul meu.

Ce durere fizică și emoțională duceam. Dar o să îți povestesc imediat. Să o iau cu începutul…

Am zburat din București în dimineața zilei de 4 septembrie 2018 cu compania aeriană Turkish Airlines! 

Acum 11 ani, R petrecea 9 ore în tranzit ca să prindă zborul către Sivas! Lucrurile s-au mai schimbat între timp. Aleluia pentru mine! 4 h escală și după amiază eram în locul unde avea să mi se promită vindecarea. 

Prima săptămână a fost de acomodare- cu bariera comunicării fiindcă  nimeni  în Kangal nu vorbește sau înțelege engleza.Programul era unul de full time job.Dimineața era frig. Da frig de nu îți poți închipui.

8 h în bazin cu peștii- strângeai din dinți și înjurai printre buze când mureai de durere.Ieșeai 30’minute la soare fix pe la 11-12. După ce stăteam 3 ore în apă tremuram de frig…Cu 3 halate și nu îmi simțeam mâinile și picioarele.

Apoi, urma corespunzător masa, o luai de la capăt pe la prânz cu programul sexi și seara somn! 

La ora 19:00 era un întuneric de îți venea să întrebi-  Nu vă supărați, dar unde sunt??

Prima săptămână a fost săptămâna cea mai grea din punct de vedere fizic fiindcă peștii îți provocau răni (adică pe românește îți mâncau pielea moartă). Nu vrei să știi cum este să ai carne vie în plăgi mari. Nu vrei să știi.

Doar punctez că la un moment dat eram pansata peste tot! Iar eu, eram cazul cel mai fericit de acolo.

Seara după duș de abia reușeam să îmi ating pielea. Ritual cremuirii era unul dintre momentele când îți venea să înjuri alte 3 ore non stop. Și nu mai continui.

Mâncarea

Dacă în prima săptămână a fost destul de plăcut să mănânc (că voiaim sau nu) grătarul lor (aripioare de pui, kofte cu ceapa și ardei) lucrurile s-au schimbat dramatic din a doua săptămână.

Totul a pornit de la faptul că Sofia a început școala, cls 1. A fost primul și singurul moment din viața ei când eu nu am fost ACOLO.Lângă ea. De când s-a născut nu am ratat NIMIC:

Sentimentul de vinovăție m-a îngenuncheat și mi-a luat tot vibe-ul.

În fiecare zi turcoiacele mă storceau de energie.Țipau de dimineața și până seara. Fie de durere, fie pentru că strigau una după cealaltă, fie că ascultau muzică și cântau.

Eu nu pot plânge. Și crede-mă nu e deloc bine că nu pot elibera anumite trăiri.

De plictiseală am început să le analizez pe fiecare.Măcar ele se eliberau emoțional. Într-un fel sau altul.

Ce am văzut acolo m-a marcat pe viață. Femei acoperite pe întreg corpul de această boală!Pic de bucățică de piele liberă. 

Imaginează-ți un om care a experimentat un accident grav de arsură pe suprafața corpului într-un procent de 99,9%. Aveau momente când cedau. De la dureri, apăsare, oboseală cu lupta.

Însă, așa cum îți spuneaum în mare parte dansau, râdeau. Se încurajau. Și indiferent cât de greu era în nici un caz nu fentau vreo zi de tratament.

Vremea

Destul de capricioasa! Dimineața paralizai de frig dar era extrem de plăcut la soare, iar la ora 11:00 mureai de cald.

În piscină de la durerea provocată de pesti, dar și de soarele care stătea pe cer! Nu puteai să mergi la umbră. Erau prea multe femei care stăteau la umbră și peștii nu mai veneau la tine. La un moment dat:)) eram împreună cu R în goana după pești.

Să îndur, să strâng din dinți dar să se amelioreze psoriazisul.

Când îți era lumea mai dragă și te obișnuiai cu durerea fizică, pac,veneau rafale de vânt(gândește-te să stai 4 ore neîncetat, nemișcată în apă și apoi să ieși). După amiază când te rugai să mai ai parte de doua ore de soare – venea o mare ploaie!

Pentru cei care nu știu soarele este foarte important pentru aceasta boala. Dar la mine estecumva  din lac în puț.

Am pielea albă și nu mă pot  expune inconștient fără protecție și nici cât vreau.

Cu creme nu aveam voie să mă dau fiindcă omoram pestii:)). Și uite așa pândeam, ba ora potrivită de soare, ba mă apuca tristețea că stăteam ca un hipopotam  în ploaie în piscină. Ba mai venea o rafală de vânt și mă gândeam să iau prima mașină  să mă ducă la aeroport, ba una, ba alta.

În cele 21 de zile am aflat că s-au legat prietenii. Imaginează-ți tu femei disperate să comunice și nu reușeau:). Eu nu știam limba turcă, ele nu știau engleză. Internet, vorba turcului, yok…

Se pansau una pe cealaltă, se cremuiau, se îmbrățișau. Pf, ce schimb de energie.

În loc să văd până la final lucrurile urâte de acolo- totuși eram în mijlocul pustietății, departe de familie, bazinele de pe vremea lui Ceaușescu-gresia albă neîntreținută cu umbrele ruginite și dușuri fix cum am văzut în Orange is the New Black (serialul de pe Netflix) ei bine, mi-am canalizat energia spre a le aprecia  determinarea și pofta de viață,.

Este adevărat! Cât se poate de adevărat!

Suntem diferiți și avem trăiri diferite. 

Și da, în 2018 au fost multe luni când nu mi-am putut folosi nici mâinile sau picioarele! Este groaznic să te afecteze în halul acesta. Dar de bine de rău, cu dureri și lacrimi făceam lucruri.

Am văzut poze cu unele dintre ele la pat! La pat!!!! Pielea era praf! Praf! Praf! Praf!

Au stat la tratament 62, 39, 21 sau 15 zile.În funcție de severitate și nevoi!

M-am apropiat de ele si petreceream serile împreună. Rezistam vreo 30 de minute și fugeam în cameră.

Nu pot să mint și să spun că nu mai aveau nici o bubiță pe corp, dar în cazurile grave- de la apa termală, soare și peștii care tot mâncau pielea moartă li s-a ameliorat considerabil.Au plecat acasă cu o piele cât de cât ameliorată.

Evident că în fiecare zi cineva pleca acasă. Își încheia tratamentul. Și de fiecare dată când venea să mă servească cu ceai aveam senzația că eu nu o să mai plec de acolo în veci.

Spre sfârșitul celei de a treia săptămână am început să cedez.

De dorul Sofiei…mă topeam.

Nu mai suportam mâncarea turcească! În fiecare zi același lucru. Vis. Nu aveai unde să pleci, nu aveai ce să faci,nu aveai unde să te duci. Totul arid în jur și din loc în loc  câte un cățelino KANGAL. Pe care nu ți-ai dori să îl întâlnești, căci nu e prietenos.

Așa că, de la zi la zi începeam să pic.

Dacă vedeam sau simțeam miros de grătar o luam razna,dacă vedeam o albină ce mă sâcâia o luam razna, dacă apa de la dus nu era caldă( ceea ce nu a fost niciodată) o luam razna.

Și pentru că nu pot să stau cu mâinile în sân, fac ce fac și intru în bucătăria lor. Nu este permis să intri.

Dar eu am reușit!

Am gătit două feluri de supă.Supă de pui cu tăiței fiindcă o  luase răceală  pe R, dar și o supă cremă de legume. Să nu mai spun că am reușit performanța de a face și niște paste.

Suficient cât să se bucure papilele  gustative și să îmi schimb starea. Că fac și altceva în tot acest timp.

Nu pot să spun că am venit acasă wow! Pot spune că oricât de greu îmi era să mai rămân, totuși consider că ar fi fost bună decizia  de a  mai fi stat măcar o săptămână! 

Scuamele de pe mâini s-au dus(mă declar mulțumită pentru cele 2 săptămâni de piele fină), însă pe tălpi scuamele încă au rămas! Nu așa de mult! Pielea este rozalie. Semn bun că lucrurile mergeau spre vindecare. 

Acum, te las pe tine să decizi! Este Kangal locul pentru vindecare?

6 Comments

  • Buna! Locuiesc in Vienna Austria si am fost aici la dermatologie si mi-au prescris ENSTILAR PT PSORIAZIS SI AM FOST destul de multumit ai incercat?

    Răspunde
    • Buna, Florin. Nu, nu am incercat. Cu siguranta este cortizon.

      Răspunde
  • Tiliy esti minunata!Eu nu stiu prea multe despre această boală,dar din ce ai scris aici este înfiorător.Esti un om puternic❤❤🤗

    Răspunde
    • Multumesc, Nico,

      Imbratisari!

      Răspunde
  • Suntem cea ce sumtem traim 10 vieti intruna
    Celulele se divid de 1000 de ori decat la un om normal nervosi dinamici milososi semtimentali ne dam sufletu eu ma regasesc in felul tau de a fi am de 20 de ani pe tot corpul mu vad nu simnt sunt ocupata in fievare minut cu familia e viata mea am 2 gemeni sunt nepotei mei muncesc enorm si 2 case de ingrjit m-am resemnat vara dispar de tot iarna apar sumt un barometru in functie de temperatura de afara mergem inainte indiferent ce sar intampla traim pentru copii te pup angelica coman

    Răspunde
    • Asa este…

      Răspunde

Write a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.